Analiza activităților specifice departamentului de front office în cadrul Hotelului Best Western Savoy

INTRODUCERE

Turismul zilelor noastre poate fi definit ca un fenomen social – economic, ce cuprinde relaţiile ce au loc în societate ,în procesul utilizării timpului liber ,atât în interiorul fiecăreia dintre ţări, cât şi în circuitul valorilor materiale şi spirituale dintre ţări. Industria turismului cuprinde, în consecinţă, activitatea întreprinderilor hoteliere şi de alimentaţie publică , activitatea întreprinderilor prestatoare de servicii pentru populaţie, activitatea oficiilor, agenţiilor, asociaţiilor şi a altor unităţi economice care se ocupă cu pregatirea , promovarea şi realizarea prestaţiilor de servicii turistice.

Dezvoltarea sectorulului turistic presupune existenţa unui patrimoniu turistic , care, prin atractivitatea sa , are menirea să asigure integrarea unei zone, regiuni turistice sau a unei ţări în circuitele turistice interne şi internaţionale.

Aşadar , prin turism se înţelege, în primul rând , ansamblul de activităţi prin care omul işi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament, etc. iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turişti la locul destinaţiei, la un înalt nivel calitativ, şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general.

Statisticile Organizaţiei Mondiale a Turismului evidenţieză că tehnologia hotelieră este una din principalele industrii pe plan mondial (cu o cifră de afaceri de peste 3500 de miliarde de dolari SUA ) ,fiind numărul 1 în lume în ceea ce priveşte resursele umane implicate (peste 6,5% din populaţia ocupată a globului ) şi deţinând locul III în ierarhia exporturilor mondiale ( după industria petrolului şi cea constructoare de maşini). Dacă se are în vedere situaţia României care dispune de cele mai bogate şi variate resurse turistice precum şi starea, dar şi perspectivele economiei naţionale care face dezirabilă poziţionarea turismului imediat după industrie şi agricultură, resurselor umane le revine un rol mai mult semnificativ în aducerea unor ameliorări pe aceasta linie alături de cele financiare, materiale.

Am elaborat această lucrare cu intenţia de a o face utilă persoanelor interesate de acest segment al hotelului. Departamentul de front-office reprezintă „motorul” întregii activităţi dintr-un hotel iar o buna organizare şi desfăşurare a acestuia va duce la o îmbunătăţire considerabilă a serviciilor şi o creştere a gradului de ocupare. Prin angajarea unor persoane competente şi prin îndeplinirea planului teoretic expus în aceasta lucrare industria hotelieră se va dezvolta accelerat.

Lucrarea cuprinde 3 capitole în care se prezintă: un suport teoretic şi un studiu de caz ce reliefează principalele activităţi din cadrul departamentului de front-office al Hotelui Best Western Savoy.

Un management de calitate la nivelul tehnologiei hoteliere poate face, şi îmi exprim convingerea că aşa va fi, ca România sa fie părtaşă la cea mai mare afacere economică a lumii din secolul XXI- turismul.

CAPITOLUL I – ASPECTE TEORETICE PRIVIND ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII ÎNTR-O UNITATE HOTELIERĂ

1.1. HOTELUL

1.1.1. DEFINIŢIE ŞI CLASIFICARE

Hotelul este definit ca un stabiliment pus la dispoziţie de către proprietar spre a oferi preparate culinare, băuturi şi spaţii de cazare fară vreun contract special oricărui călător care se prezintă şi vrea să plătească o sumă adecvată pentru serviciile şi facilitaţile oferite şi care se află intr-o stare corespunzătoare pentru a fi primit.

Hotelurile pot fi clasificate dupa următoarele criterii:

• După piaţa ţintă :

- după tipul clienţilor cărora se adresează: hoteluri comerciale, hoteluri turistice şi hoteluri de vacanţă.

- in funcţie de durata şederii: hoteluri rezidenţiale şi hoteluri de tranzit

• Dupa localizare: hoteluri localizate în oraş, hoteluri centrale sau periferice şi hoteluri de staţiune.

• Dupa mărimea lor: hoteluri mici ( < 100 camere), hoteluri medii ( 100-200 camere) şi hoteluri mari (> 200 camere)

Mărimea hotelurilor afectează organizarea lor, astfel marile hoteluri sunt de obicei împărtite in departamente distincte care se specializază în furnizarea unui anumit tip de serviciu pentru clienţi.In hotelurile mici, departamentele sunt mai puţin specializate şi personalul are o gamă mai largă de atribuţii.

• După dotări: hoteluri cu servicii complete , hoteluri economice – oferă clieţilor camere mai ieftine şi mai modeste cu servicii de alimentaţie limitate şi hoteluri self- catering- nu asigură alte servicii în afară de cele de cazare, astfel clienţii vor fi nevoiţi sa-si prepare singuri hrana, să-şi curete camera şi să asigure servicii de spălătorie.