Capriana din Republica Moldova - destinație turistică

Introducere

Turismul rural este o formă a turismului, desfăşurată în mediul rural, în baza resurselor naturale (relief, monumente naturale, floră, faună), antropice (vestigii arheologice, muzee, evenimente, construcţii contemporane, monumente istorice de artă) şi servicii oferite de localnici. Deşi este un fenomen nou în Republica Moldova, în ultimul timp devine unul dintre genurile de activitate deosebit de profitabile.

Cel mai important indicator din turism - numărul de turişti - demonstrează că fiecare al patrulea european a ales satul drept destinaţie turistică pentru că:

• Majoritatea resurselor turistice se găsesc pe teritoriile satelor;

• Satul este locul unde sau conservat tradiţiile populare;

• Avem o comunitate satească ospitalieră.

Plaiul nostru natal magnetizează tot mai multi turişti dornici să cunoască natura, istoria şi cultura acestei ţări, optînd pentru odihna în mediul rural unde este conservată o bună parte din tezaurul spiritual al neamului.

Spaţiul rural semnifică dimensiunea umană, intimitatea socială, animaţia locală; evocă primăria, şcoala, cafeneaua, biserica, aceste locuri au marcat viaţa oamenilor de-a lungul secolelor. Astfel turiştii au posibilitatea de a cunoaşte în detalii nu numai mediul rural unde au poposit, ci şi multe particularităţi culturale ale vieţii sătenilor, ale modului lor de trai, care în multe locuri se deosebesc esenţial de cele ale oraşelor.

Obiectivele de interes turistic de provenienţă naturală sau cultural – istorică atractive pentru vizite reprezintă o „carte de vizită” a localităţii respective şi constituie un patrimoniu important al comunităţii.

Un astfel de obiectiv este satul Căpriana, a cărui „carte de vizită” este Complexul Monastic Căpriana.

Volumul şi structura proiectului. Proiectul cuprinde introducerea, 5 capitole, concluzie, bibliografie şi anexe.

La Mănăstirea Căpriana

La Mănăstirea Căpriana

Bate un clopot în zi de duminică

La Căpriana rană pe rană,

Rană pe rană se vindecă.

Intră în templu, om al durerii.

Nu-i o ruşine să intri-n biserică.

E o ruşine liniştea serii

A o preface-n cazarmă isterică.

Bate frumos un clopot,

Bate un clopot

Al învierii şi bunei vestiri!

Vine din cer un şopot.

Vine un şopot

Şi mă ridică din mare pustiiri!

Bate un clopot ca o chemare

La Căpriana un miros de crinişte

Iar la Putna, sfântă şi mare,

Dangăt de aur răspunde în linişte.

Semn că ne vede, semn că ne-aude

Dragostea Putnei în zi de duminică.

Când în lumina viselor ude

Rană pe rană în taină se vindec

de Grigore Vieru

Capitolul I. Scurt istoric a localităţii Căpriana

Între multele lăcaşuri de slăvire a Domnului pe care binecredinciosul popor român le-a înaltat de-o parte şi de alta a Carpaţilor, se află şi mănăstirea Căpriana.

Interferenţa istorică a existenţei Mănăstirii Căpriana şi a satului Căpriana e atît de vadită şi atît de veche, încît devine clar că mănăstirii i-ar fi fost foarte greu să existe fără satul de lîngă ea, iar satul a existat şi există numai prin faptul că lîngă el a existat şi există mănăstirea.

Istoria, de secole, se confundă cu tradiţiile păstrării şi apărarii credinţei străbune, a limbii şi culturii naţionale, a tradiţiilor unitătii poporului.