Castelul Peleș

1. Date istorice generale

Construit între anii 1873 - 1883 (etajul I) si intre 1896 şi 1914 ( etajul II),de Carol I de Hohenzolleren- primul rege al Romaniei (1866 - 1914), în stilul Renasterii germane, dupa planurile arhitectului vienez Wilhelm von Doderer şi ale celui german Johann Schultz din Lemberg (Lovov), cu transformari şi adaugiri gotice efectuate de arhitectul ceh Karel Liman în anii 1896 - 1914, este compus din 160 de camere şi are un turn central de 66 de m înălţime.

Castelul a fost reşedinţa regală de vară (până în 1947), iar astăzi

adăposteşte un muzeu cu colecţii de picturi, sculpturi, armuri, covoare, mobilă, tapiserii etc.

Castelul Peleş poate fi considerat cel mai important edificiu de tip istoric din România, având caracter de unicat. Totodată, el este, prin valoarea sa istorică şi artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea.

În opinia regelui Carol I şi a oamenilor politici, regalitatea presupunea dobândirea independenţei de stat şi reprezenta chezăşia modernizării şi prosperităţii ţării. Dezideratul de „leagăn al Dinastiei” s-a împlinit prin naşterea la castel, în anul 1893, a viitorului rege Carol al II-lea.

În funcţiunile cu care regele Carol I şi-a investit reşedinţa particulară, menţionăm: funcţia de reprezentare, loc de decizii politice şi locaş de cultură, rol conferit de regina Elisabeta. Funcţia de reprezentare implica, în primul rând, punerea în operă a unui program arhitectural monumental, vizitele efectuate de şefi de stat, evenimentele de stat şi de familie ce au avut loc la castelul Peleş până în anul 1947.

Schimbarea statutului politic al României în Europa şi totodată relaţiile de rudenie ale regelui şi reginei cu numeroase familii regale şi princiare, aveau să determine o serie de vizite de stat ale unor capete încoronate. Înalţii oaspeţi erau primiţi oficial la castelul Peleş şi nu la Palatul regal de pe Calea Victoriei din capitală.

Dintre numeroşii oaspeţi în vizită la castelul Peleş, menţionăm pe împăratul Franz Joseph, regele Gustav al V-lea al Suediei, ducele Alfred de Saxa-Coburg-Gotha şi de asemenea principii moştenitori Rudolf şi Franz Ferdinand ai Austro-Ungariei, prinţul moştenitor Wilhelm al Germaniei, viitorul rege Edward al VII-lea al Marii Britanii, viitorul rege Vittorio-Emmanuele al III-lea al Italiei, prinţul moştenitor Yussuf Izdin al Imperiului Otoman.

Vizitele regale şi princiare de la Peleş au stat la baza luării unor decizii de politică externă, precum semnarea tratatului de alianţă dintre Imperiul Austro-Ungar şi România. Iniţiat cu ocazia vizitelor regelui Carol la Viena şi Berlin, în 1883, tratatul a fost reînnoit de câteva ori, cu certitudine în 1892 şi 1896, la castelul Peleş.

Reşedinţa de la Sinaia era în mod firesc şi cadrul de desfăşurare al unor evenimente politice interne, extrem de importante. Cel mai semnificativ dintre acestea a fost Consiliul de Coroană din august 1914, în care s-a decis neutralitatea ţării în Primul razboi mondial, neutralitate respectata până în 1916. Toate acestea demonstrează faptul că oraşul Sinaia devenea, în perioada mai-noiembrie, o adevărată capitală a ţării, aspect mai putin pus in valoare pana acum.

2. Componente artistice (datare, autori, stilistică)

La înfrumuseţarea castelului au colaborat, alături de arhitecţi, şi o serie de decoratori, cu precădere din Germania şi Imperiul Austro-Ungar, precum J. D. Heymann, August Bembé, J. Dollitschek, Martin Stöhr, Anton Pössenbacher, Bernhard Ludwig. Cel mai important decorator al reşedinţei regale, după anul 1900, este ebenistul-arhitect austriac