Comercializarea Produsului Turistic

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Turismul nu este reprezentat doar din câteva zeci sau sute de afaceri singulare într-o economie naţională. Cu atât mai mult când este vorba de componenta mondială a acestuia. El este o industrie cu importante implicaţii politice. Mai precis, el este un grup de mai multe industrii corelate: transport, cazare, servicii de alimentaţie publică, puncte de interes şi marcare a unor evenimente, precum şi activităţi de vânzare cu amănuntul. Comparativ cu alte domenii, o caracteristică importantă a industriei turismului o reprezintă faptul că ea este foarte intensivă din punctul de vedere al activităţii. În realitate, apreciază specialiştii, un nivel dat de venituri sprijină mai multe locuri de muncă în turism decât ar sprijini acelaşi nivel de venituri în industria automobilelor sau în prelucrarea petrolului, de exemplu.

De asemenea, turismul reprezintă o importantă cale de intensificare a fluxurilor monetare interregionale şi internaţionale. Guvernele, la toate nivelele, îşi propun promovarea şi dezvoltarea activităţii turistice, deoarece ea aduce noi bogăţii care pot crea, la rândul lor, noi locuri de muncă. În plus, guvernele trebuie să fie preocupate de efectele turismului pe plan social şi asupra mediului înconjurător. Oricum însă, modalităţile menite să crească beneficiile şi să minimalizeze neajunsurile acţionează cel mai bine dacă se bazează pe cercetări legate de realitatea şi nevoile practicii.

În multe ţări turismul este strâns legat de reclamă. Fragmentele bugetelor, centrale şi locale, alocate reclamei pentru turism se cifrează, în multe ţări avansate, la milioane de unităţi monetare. Cu alte cuvinte, turismul sub acest aspect are o legătură directă cu decizia politică locală şi naţională. De aceea, cercetarea în turism poate juca un rol important în publicitatea prin reclamă pe plan regional şi naţional. Deşi reclama este, încă, fundamental o “artă”, produsele turistice promovate prin reclamă vor avea mai mult succes dacă se vor baza pe consistente cercetări de marketing. Rezultatele cercetărilor pot fi de asemenea folosite pentru alegerea mediilor de reclamă, mesajelor şi audienţelor, precum şi pentru fundamentarea argumentaţiei privind alocarea bugetului public pentru promovarea anumitor produse turistice.

Multe dintre facilităţile folosite de turişti sunt posedate şi oferite de către agenţiile publice: locuri istorice, muzee, parcuri naţionale şi regionale, transport pe apă şi cel aerian, stadioane publice, rezervaţii naturale importante şi altele. Liniile directoare de dezvoltare a acestor activităţi şi componente ale realităţii unei economii pot, uneori, să plaseze turismul mult în parte de jos a listei de priorităţi. Pentru a evita acest neajuns, se impune o permanentă cooperare între nivelele responsabile privind turismul şi cele ale domeniilor de activitate cu care acesta este în strânsă legătură.

Cercetarea este necesară în turism pentru a dezvolta şi aplica metodele pentru estimarea impactelor asupra localităţilor şi pentru a conduce la o eficientă alocare a resurselor pentru obiectivele ce intră în concurenţă. Fireşte, turismul dispune de un anumit potenţial pentru promovarea creşterii economice în multe zone sau regiuni, dar el nu este întotdeauna atât de mare cât le-ar plăcea să creadă unor susţinători locali. Oricum, sumele alocate pentru deschiderea sau extinderea dezvoltării în turism pot şi trebuie să asigure administraţiile publice centrale şi locale de şansa creării de noi locuri de muncă şi posibile venituri pentru bugetul de care dispun.

Scopul şi sarcinele prezentei lucrări constă în evidenţierea specificului comercializării produsele turistice în administraţia intreprinderilor de turism, a rolului acestuia în eficientizarea activităţilor intreprinderilor de turism şi fundamentarea direcţiilor strategice de bază a managementului serviciilor de turism. Pentru realizarea scopului propus au fost trasate următoarele obiective:

fundamentarea teoretică a produsele de turism;

determinarea specificului comercializării produselor turistice în întreprinderile de turism;

identificarea factorilor motorii şi a tendinţelor privind reforma managementului în întreprinderile de turism prin compararea abordărilor şi experienţelor diverselor ţări şi posibilitatea de implementare în practica ţării noastre;

evaluarea modalităţilor de adaptare a politicilor şi practicilor de management al la reformele intreprinderilor, prin crearea unui algoritm ştiinţific al managementului în întreprinderile de turism;

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific. Drept bază teoretică şi metodologică a investigaţiilor au servit monografiile clasicilor în domeniul managementului, managementului în întreprinderile de turism, investigaţiile cercetătorilor de peste hotare şi autohtoni. Drept bază de informare au servit actele legislativ-normative ale Republicii Moldova şi ale altor ţări care reglementează activitatea managementului în întreprinderile de turism.

Metodologia cercetării s-a bazat pe abordarea sistemică şi utilizarea diverselor metode, cele mai frecvente fiind: normativă, statistică, grafică şi dinamică. De asemenea, au fost utilizate şi alte metode de cercetare, cum ar fi: de sinteză; analiza economică; compararea; inducţia şi deducţia, aplicate în dialectica cunoaşterii materiei şi societăţii, precum şi alte procedee şi instrumente de cunoaştere ştiinţifică a proceselor socio-economice.