Delta Dunării

POTENTIAL TURISTIC NATURAL

Relief si geologie

Relieful Deltei Dunarii cuprinde in regim natural terenuri joase si terenuri inalte.

Altitudinea medie a reliefului Deltei este de 0,5 m, iar altitudinea maxima de 13 m. in grindul Letea. Circa 3/4 din suprafata Deltei este situata la altitudini pozitive si 1/4 sub nivelul de 0 m.

Terenurile joase cuprind mlastini, lacuri (Isac, Obretin, Matita, Merhei etc.), garle, canale (de exemplu: Litcov, Dranov, Dunavat), brate secundare (Tataru, Cernovca), ostroave (Tataru, Babina, Cernovca); sunt terenuri inundabile si partial, in partea de vest, indiguite si desecate. Terenurile inalte sunt neinundabile (13 % la cele mai mari ape) si in general grinduri. Exista grinduri longitudinale (fluviale), transversale (fluvio-maritime) si continentale.

Grindurile longitudinale sunt create de aluviunile depuse de fluviu. Grindurile fluvio-maritime au fost formate in timpuri istorice, de aluviunile aduse de fluviu si de curentii circulari ai Marii Negre; aceste grinduri sunt Letea, Caraorman, Saraturile, Ivancea si Crasnicol.Grindul Letea are altitudinea maxima din Delta (13m) si reprezinta o mare acumulare de nisip, dispus in fasii aproape paralele sub forma unui evantai, cu un relief de dune; pe acest grind se afla padurea Hasmacu Mare-Letea, monument al naturii (rezervatie de flora. Grindul Caraorman (cu o altitudine maxima de 8m) reprezinta de asemenea o mare acumulare de nisip; grindul Saraturile, situat la varsarea bratului Sfantu Gheorghe in mare, formeaza, pe tarm, cea mai lata plaja din tara.

Grindul Chilia (cu altitudinea de 9 m) este o portiune a uscatului predeltaic (Campia Bugeacului, de la nord) inclusa Deltei datorita formarii si evolutiei bratului Chilia; este acoperit cu loess. Grindul Stipoc (3 m) este mult erodat (genetic este tot un grind continental). Solurile sunt slab evaluate fiind în majoritate nisipoase pe grinduri.

Delta Dunării este plasată, din punct vedere geologic , într-o regiune mobilă a scoarţei terestre numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană). Platforma Deltei Dunării vine în contact în partea de sud-vest cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralelă cu Braţul Sfântu Gheorghe.Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de depozite paleozoice, triasice, jurasice, cretacice, neogene şi cuaternare, derminate prin forajele de mare şi mică adâncime efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce aparţin etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani), sunt alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalaţii de tufuri vitroclastice.Depozitele de vârstă Triasică (248-213 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, din siltite feruginoase, argilite, gresii, microconglomerate, cu intercalaţii de porfire feldspatice, diabaze şi melafire, iar transgresiv apar dolomite, gresii calcaroase, siltite, marne., ce conţin specii vegetale foraminifere, conodonde Depozitele de vârstă Jurasică (epocile Dogger-Malm – 176-142 milioane de ani) sunt alcătuite în principal din calcare (la bază), argile calcaroase, gresii, precum şi calcare cenuşii şi gălbui (la partea superioară), cu fosile de foraminifere, dinofagelate etc. Depozitele de vârstă Cretacică ce aparţin etajelor Apţian-Senonian (121-65 milioane de ani) sunt alcătuite, în principal, din argile şi siltite feruginoase, cu intercalaţii de gresii fine sau dolomite gipsifere, ce conţin o fitocenoză săracă .Depozitele de vârstă Neogenă (etajele Sarmaţian-Romanian – 13,5-1,8 milioane de ani) sunt alcătuite dintr-o succesiune de strate cu calcare lumaşelice, nisipuri, siltite şi argile, cu nisipuri, siltite şi argile roşcate, cu nisipuri fine cenuşii şi nisipuri cu intercalaţii de argile.Depozitele de vârstă Cuaternară (depozite deltaice ce aparţin etajelor Pleistocen-Holocen – 1,8-0,01 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, dintr-un strat de argile roşii-carămizii urmate de o succesiune de strate de pietrişuri, nisipuri, siltite, argile şi strate de loess, iar la partea superioară se dispun aluviuni de origine fluviatilă şi fluvio-lacustră.

Clima

Clima Deltei este mai moderata, cu variatii de temperatura mai mici, cu un numar redus al zilelor de iarna ca si al celor tropicale, care se cifreaza la numai un sfert din cele inregistrate in Campia Baraganului. Presiunea atmosferica oscileaza in jurul a 760mm cu o variatie medie anuala de numai 6mm. Cu toate acestea ca si la impletirea elementelor morfo-hidrografice de natura diferita, delta Dunarii se inscrie si sub raport climatologic ca o zona a marilor contraste, reflectate fie prin frecventa fenomenelor, fie prin intensitatea lor.Vanturile constituie elementul climatologic dominant si cu cat mergem spre gurile fluviului se inregistreaza o intensitate a acestora. Statistica inregistreaza la Tulcea circa 95 zile de calm pe an, in timp ce la Sulina numarul acestora este de numai 31. In general domina vanturile dinspre nord, frecvente toamna si mai ales in timpul iernii, cand intensitatea lor urca la valori medii de peste 20m/s, transformandu-se adesea in furtuni. Asemenea frecvente si intensitati exista si primavara mai ales in luna aprilie cand se produc schimbari ale vanturilor de est cu cele de vest, tot asa de puternice, secetoase care usuca pamantul si produc nori de praf. Vara, pe litoral, se produc brizele marii, iar in interiorul Deltei vanturile devin din ce in ce mai moderate, ajungandu-se ca in lunile august si septembrie ele sa se opreasca pe perioade mai mari.In ceea ce priveste temperatura aerului si precipitatiile se constata o moderatie, Delta Dunarii fiind inconjurata de izoterme cu valoare termica de 11Grade Celsius. Iernile incep de obicei destul de tarziu si sunt relativ calduroase. Ele se fac simtite din a doua jumatate a lunii decembrie si dureaza pana catre sfarsitul lunii februarie. In tot acest interval se produc in general trei perioade de frig care persista de fiecare data in jur de 5-10 zile.Atunci atmosfera este uscata, iar temperaturile inregistreaza valori medii de -10 C, coborand insa si sub -25 C. Prima perioada de frig se produce la inceputul iernii, iar a doua cea mai puternica, se manifesta in a doua decada a lunii ianuarie, cand, la un ciclu de 8-10ani, se formeaza pod de gheata peste Dunare. Stratul de zapada este subtire si se mentine perioade scurte de timp, numai în iernile mai aspre.Asemenea situatii s-au petrecut în anii 1928-1929, 1953-1954, 1941-1942, 1984-1985, când apele marii lânga tarm au înghetat timp de 45 - 60 zile. Vânturile dominante bat din sectorul nordic alternativ cu sectorul sudic, cele mai intense accelerari de vânt înregistrându-se iarna si în sezoanele de tranzitie. Sezoanele sunt distribuite foarte neuniform în spatiul Deltei Dunarii. La intrarea în delta, la Tulcea, mediile pe 90 ani releva ca sunt 142 zile de vara si 60 zile de iarna, iar primaverile au durata aproape egala cu toamnele. La Sulina aceleasi medii multianuale indica 145 zile de vara si numai 15 zile de iarna, iar primaverile sunt mai lungi (122 zile) decât toamnele (83 zile).Durata de stralucire a soarelui este mare, media multianuala fiind de 2250 ore, dar poate ajunge la 2600 ore în anii cu nebulozitate redusa. Temperatura se distribuie neuniform pe suprafata deltei. Mediile multianuale indica cresterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul vârfului deltei (Tulcea) temperatura medie multianuala este de 10,94 C, în delta fluviala (Gorgova), de 10,96 C, pe tarmul marii (Sulina), de 11,05 C,iar în largul Marii Negre (Platforma Gloria), de 11,86 C.