Ecoturism și dezvoltare durabilă

Creşterea preocupării pentru mediul înconjurător cuplată cu insatisfacţia oferită de turismul de masă a dus la o creştere a cererii pentru turismul bazat pe natură. În acelaşi timp ţări mai puţin dezvoltate au început să realizeze că turismul bazat pe natură oferă mijloace de a aduce venituri semnificative la balanţa de plăţi externe şi în acelaşi timp are efecte mai puţin distructive asupra resurselor decât agricultura şi exploatările forestiere. Pâna la mijlocul anilor '80 câteva ţări au realizat că ecoturismul este un mijloc de a obţine dezvoltare prin conservare.

Asociaţia de Ecoturism din România (AER) defineşte ecoturismul ca fiind acea formă de turism în care principala motivaţie a turistului este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale direct legate de natură

Ecoturismul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. conservarea şi protecţia naturii;

2. folosirea resurselor umane locale;

3. caracter educaţional, respect pentru natură prin conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale;

4. impact negativ minim asupra mediului natural, cultural şi social.

AER a stabilit şi promovat o serie de principii ale ecoturismului pe baza a două modele internaţionale: Programul de Acreditare pe Natură şi Ecoturism dezvoltat de Asociaţia de Ecoturism din Australia, şi Nature's Best, sistemul de certificare al Asociaţiei de Ecoturism din Suedia. În abordarea AER, aceste principii ar trebui puse în aplicare de către cei care oferă produse ecoturistice, dar şi de cei care planifică dezvoltarea unei zone bazate pe ecoturism.

Valorificarea cadrului natural reprezintă una dintre cerinţele fundamentale ale

ecoturismului. Acest enunţ lasă de fapt o uşă larg deschisă unei game variate de activităţi, cu condiţia ca acestea să respecte condiţiile enunţate mai sus. Din această perspectivă ecoturismul se interferează cu alte forme de călătorie bazate pe natură. Astfel, în cadrul activităţilor ecoturistice pot fi incluse:

- tipuri de activităţi de aventură (de exemplu rafting, canoeing, turism ecvestru pe

trasee prestabilite, schi de tură, excursii cu biciclete pe trasee amenajate etc.);

- excursii / drumeţii organizate cu ghid;

- tururi pentru observarea naturii (floră, faună);

- excursii de experimentare a activităţilor de conservare a naturii;

- excursii în comunităţile locale (vizitarea de obiective culturale, vizitarea fermelor

tradiţionale, vizionarea de manifestări cultural tradiţionale, consumul de produse

alimentare tradiţionale, achiziţionarea de produse tradiţionale non alimentare etc.).

În categoria “ecoturist” poate intra şi o persoană care în timpul sejurului într-o staţiune turistică cumpără un program ecoturistic de o zi în cadrul unui parc naţional din apropiere, chiar dacă activităţile desfăşurate în natură ocupă doar o mică parte din sejurul său.

Activităţile care, deşi se desfăşoară în natură, au un impact negativ evident asupra mediului natural sau socio-cultural (de exemplu activităţile off-road) nu pot fi considerate activităţi ecoturistice. Prin ecoturism se încearcă minimizarea efectelor negative asupra mediului local şi natural, precum şi asupra populaţiei. Zonele în care se practică sunt considerate de interes major, acest lucru permiţând impunerea unor rigori deosebite, cu efecte benefice asupra stilului de viaţă tradiţional al populaţiei locale. Acest tip de turism poate să favorizeze o interacţiune între populaţia locală şi turişti, ca şi un interes real pentru protejarea zonelor naturale, nu numai în

zonele receptoare, dar şi în cele emiţătoare.

Profilul ecoturistului

În ultima vreme ecoturismul a câştigat foarte mulţi adepţi. Cei care iubesc natura în forma ei nemodificată caută aceste locuri tocmai pentru valoarea lor ecologică, estetică şi peisagistică, fără nici un fel de „cosmetizări”. În urma introducerii ecoturismului ca alternativă la turismul de masă, a fost posibilă realizarea unui profil relativ al persoanei care participă la programele ecoturistice. Astfel, ecoturistul poate fi descris ca fiind o persoană:

• cu studii peste medie, de obicei studii superioare;

• iubitore de natură, cu un simţ dezvoltat al aventurii, interesată să cunoască lucruri noi despre cultura diferitelor zone sau despre mediul înconjurător şi să ia parte la experienţe inedite;

• sensibilă la problemele de mediu, sau cel puţin deschis spre implicare în protejarea naturii. Cei mai mulţi ecoturişti sunt susţinători sau membri ai unor organizaţii bazate pe natură.