Evoluția pieței internaționale a serviciilor de turism

Introducere

Chiar dacă turismul există din cele mai vechi timpuri, în majoritatea ţărilor lumii el a început să fie practicat într-un mod organizat numai în cea de a doua jumătate a secolului XIX.La începuturile sale, turismul a fost tratat ca o activitate cu caracter recreativ, distractiv şi nu una cu caracter economic. Din punct de vedere etimologicdenumirea de turism provine din : engleză „to tour”, franceză „tour”, greacă „tournos”, latină „turnus” = circuit, călătorie.

În prezent turismul se găseşte într-o situaţie pe care unii specialişti ar numi-o „schimbare de paradigmă” (paradigm shift), situaţie care nu este departe de procesul de globalizare a economiei şi societăţii în general (Kuhn, 1982). Într-adevăr piaţa industriei serviciilor turistice a devenit o ramură importantă şi foarte rentabilă a economiei mondiale fiind estimată de către OMT la 900 mld de Dolari SUA. Nu mai este deja o noutate că turismul a depăşit tradiţionalele ramuri ale economiei cum sunt industria petrolieră şi cea constructoare de automobile. O recentă reevaluare analizată de OMT a prognozat o triplare a turismului international în următorii 20 de ani.Pentru o întelegere mai calitativă a fenomenului turistic şi pentru o analiză mai profundă a dinamicii pieţei internaţionale a serviciilor turistice e necesară trecerea în revistă a unor noţiuni de bază din domeniul dat.

Abia în 1905 s-a conturat o definiţie a acestui fenomenului turistic, în lucrarea autorului german E. Guyer-Freuler care arăta că: „Turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi pe schimbarea mediului ambiental, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentală de receptivitate pentru frumuseţile naturii.” Deci, turismul poate fi definit ca ansamblu de procese şi activităţi ce rezultă din interacţiunile între turişti, ofertanţii de tursim, comunităţi locale şi mediul înconjurător antrenat în atragerea şi găzduirea vizitatorilor.

Turismul evoluează sub incidenţa a numeroşi factori diferiţi ca natură şi rol, cu acţiune globală sau particulară. Aceşti factori participă la determinarea fenomenului turistic în proporţii variate în funcţie de conţinutul lor specific, de momentul şi locul impactului.

În continuare urmează să analizăm avîntul istoric pe care l-a avut turismul şi să percepem nivelul său de dezvoltare în secolul XXI.

1.Evoluţia istorică a fenomenului turistic

De-abia în Antichitate putem vorbi despre apariţia călătoriei turistice deoarece vechii greci doreau să înlesnească şi să dobândească siguranţă pentru vizitarea oraşelor îndepărtate, încheind contracte de vizite prieteneşti, reciproce, cu alţi oameni care aveau aceeaşi ocupaţie, respectiv cu cei care se confruntau cu probleme de aceeaşi natură – între comercianţi, între persoane oficiale, între oameni de cultură, între familii etc. Vizita prietenească se putea moşteni din tată în fiu. Dintre „locurile sfinte” , de cult amintim Dodona ( prezicerile lui Zeus), Delfi (prezicerile lui Apollo, prin intermediul Pythiei) iar evenimentele festive cu o mare participare erau jocurile şi întrecerile sportive organizate la fiecare patru ani la Delfi, jocurile hipice din Nemeea, Jocurile Istmice organizate în Corint, precum şi Jocurile Olimpice organizate la Olympia.

În nordul Africii, pe vremea dinastiilor egiptene, a înflorit alături de turismul oficial şi cel de plăcere pentru care au fost construite, de-a lungul drumurilor şi în oraşe, adăposturi speciale pentru găzduirea călătorilor.

Civilizaţiile asiatice au o istorie proprie a călătoriilor de plăcere , clasa nobilă din China şi Japonia se retrăgeau în timpul verii, împreună cu oaspeţii lor, în vile şi pavilioane din Suzhou, Hazhou şi din alte regiuni pitoreşti.

În Imperiul Roman majoritatea călătoriilor aveau scopuri comerciale, culturale şi militare. Din Roma antică pleca un număr mare de călători , în special în lunile calde de vară, spre staţiunile de pe litoral şi spre staţiunile balneare, spre oraşele mai îndepărtate ale imperiului. Călătorii erau transportaţi spre destinaţia aleasă de poştalioane imperiale care circulau după un orar regulat. Romanii călătoreau în Grecia, în Egipt pentru a vedea Piramidele şi Sfinxul, iar Alexandria era o oază cosmopolită, unde aristocraţii din Roma petreceau alături de etiopieni, greci, evrei, indieni şi sirieni ce proveneau din clasa înstărită. Clima din Egipt reprezenta o atracţie pentru cetăţenii romani care profitau de călătorie şi pentru a face cumpărături din bazarele egiptene în care se vindeau mărfuri exotice de lux. Cultul băilor era la Roma foarte dezvoltat, oraşul având 854 de băi populare şi 14 băi de lux. Mulţi bolnavi, precum şi cei care doreau să se odihnească, vizitau anual băile curative renumite de la Puteoli, Cantibus şi Baiae. Între graniţele Imperiului Roman au fost amenajate şi numeroasele staţiuni balneare a căror faimă dăinuie până în zilele noastre: Aachen în Germania, Baden bei Zurich în Elveţia, Vichy şi Aix-les-Bains în Franţa, Herculanum în România şi Aquineum în Ungaria.

În Evul Mediu călătoreau la distanţe mari, mai ales comercianţii, ambasadorii şi preoţii şi, în scopuri religioase, pelerinii care vizitau locurile sfinte. Un număr important de călători îl reprezentau oamenii de ştiinţă, artiştii, calfele şi studenţii care se îndreptau spre universităţi şi centre culturale. Din cauza nesiguranţei drumurilor şi a decăderii civilizaţiei antice, călătoriile bolnavilor spre izvoarele curative au scăzut. Încă din secolul al VII-lea, religia islamică a început să cucerească teren şi să se extindă într-o mare parte a emisferei estice. Conform Coranului, musulmanul trebuia, cel puţin o dată în viaţă, să plece în pelerinaj la Mecca pentru ca să poată purta numele de onoare de Hadji.