Gestiunea Deșeurilor

1. DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA DEŞEURILOR

Dezvoltarea industrială, urbanizarea şi creşterea nivelului de trai au condus la schimbări fundamentale în comportamentul oamenilor şi la apariţia societăţii de consum. Bunăstarea a însemnat printre altele şi achiziţionarea de tot mai multe obiecte, mai noi, mai tehnice, mai moderne şi renunţarea la cele vechi. Au apărut produse de unică folosinţă care au răspuns nevoii omului grăbit să-şi satisfacă cerinţele elementare în condiţiile unui regim tot mai alert de viaţă, pentru motive estetice dar mai ales comerciale. Tot ce nu mai foloseşte omul devine deşeu.

Deşeurile sunt definite în mai multe moduri:

În Anexa 1 din Legea nr. 137/1995, deşeurile sunt definite ca substanţe rezultate în urma unor procese biologice, sau tehnologice care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile.

În HG 340/1992 deşeurile sunt resturi tehnologice de orice natură, produse şi materiale cu termene de garanţie depăşite, produse uzate fizic, care nu mai au valoare de întrebuinţare precum şi resturile menajere.

Conform Legii pentru eliminarea deşeurilor şi recuperarea deşeurilor din Franţa, deşeul este reziduul unui proces de producţie, proces de transformare sau utilizare, deci orice substanţă, material, produs sau bun obil abandonat, sau pe care deţinătorul doreşte să-l abandoneze.

În Decretul 915/1982 privind deşeurile din Italia, deşeu este orice substanţă, sau oobiect generat de activităţi umane sau fenomene naturale care este destinat eliminării.

În Legea federală a mediului din Germania, deşeurile sunt obiecte transportabile de care proprietarul vrea să se debaraseze sau a căror îndepărtare este necesară pentru ocrotirea sănătăţii comunităţii.

Elementul comun care apare în toate definiţiile este faptul că deşeurile sunt materiale ce urmează a fi eliminate sau distruse.

Obiectul gestiunii, gospodăririi, sau managementului deşeurilor îl constituie modul de eliminare a acestora în contextul mai larg al protecţiei mediului înconjurător.

Conform Standardului SR 1330/1996, gestionarea deşeurilor reprezintă un ansamblu de activităţi, măsuri şi prevederi legislative referitoare la deşeuri, inclusiv cele care privesc influenţa acestora asupra mediului ambiant şi aspecte legate de acestea şi anume: precolectarea, colectarea, transportul, depozitarea intermediară, tratarea şi valorificarea, depozitarea finală şi monitorizarea zonelor de depozitare după închiderea acestora.

Pentru realizarea unui program de gestiune a deşeurilor este absolut necesară cunoaşterea calităţii şi cantităţii de deşeuri produse.

Pentru a cunoaşte deşeurile în măsura necesară proiectării unui plan de management integrat trebuie să se cunoască categoriile şi tipurile de deşeuri produse, cantităţile fiecărui tip de deşeu, care sunt fluctuaţiile cantitative şi calitative şi factorii de care depinde fluxul de deşeuri.

Categoriile de deşeuri, după provenienţă şi caracteristici, sunt:

Deşeuri urbane;

Deşeuri industriale;

Deşeuri agricole;

Deşeuri toxice şi periculoase, în care o subcategorie specială o constituie cele spitaliceşti precum şi cele radioactive.

Fiecare din aceste categorii de deşeuri poate fi divizată în mai multe tipuri, astfel, în categoria deşeurilor urbane sunt cuprinse următoarele tipuri:

Deşeuri menajere propriu-zise sau rezidenţiale;

Deşeuri de la instituţii, şcoli, armată, hoteluri;

Deşeuri stradale;

Deşeuri comerciale (magazine, pieţe, restaurante);

Deşeuri provenite din excavaţii pentru construcţii;

Nămoluri de la epurarea apelor orăşeneşti.

În categoria deşeurilor industriale este cuprinsă o gamă foarte largă de tipuri de deşeuri cu caracteristici bine definite, printre acestea pot fi enumerate:

Sterilul din minerit;

Zguri şi cenuşi de la prelucrări metalurgice ale minereurilor;

Nisipuri de turnătorie;

Şlamuri minerale sau organice;

Nămoluri de galvanizare;