Gestiunea Resurselor Umane în Domeniul Turismului Românesc în Perioadă de Criză

Abstract

MRU pe plan internaţional şi în România a căpătat o importanţă deosebită, resursele umane fiinde apeciate ca fiind cel mai valoros activ utilizat în procesul muncii.

Resursa umana reprezinta o premiză a activităţii turistice eficiente. Turismul este o industrie cu o piaţă a muncii intensivă, ce se bazează pe oameni. Când turiştii vizitează o destinaţie, ei “cumpără” nu doar farmecul şi atracţiile, dar şi îndemânarea şi serviciile angajaţilor din turism. Din această cauză, dezvoltarea resurselor umane ar trebui să fie o preocupare principală a profesioniştilor din turism. În ultimii ani, ţările au răspuns la creşterea în industria turismului, concentrându-se pe dezvoltarea produsului şi pe marketing.

Evoluţia turismului se află în corelaţie directă cu dinamica şi structura personalului, ceea ce argumentează importanţa deosebită a capitalului uman.

Industria turismului a început să simtă efectele crizei economice încă din luna noiembrie a anului 2008, când numărul de turişti înregistraţi în ţară a fost cu 5,5% mai mic decât cel atns în aceeaşi lună a anului 2007.

ANAT a constatat că România a intrat într-o etapă de încetinire a ritmului de creştere economică, şi se află în perspectiva unei perioade de contracţie economică ce va afecta atât Europa, cât şi SUA

Efectele crizei se vor simţi pe piaţa turismului românesc prin scăderea gradului de ocupare hotelier, reducerea tarifelor de cazare, de asemenea anul 2009 va fi caracterizat de prudenţă în atragerea unui volum ridicat de noi angajaţi, ceea ce va determina o concentrare mai mare atât pe creşlterea eficienţei şi productivităţii angajaţilor actuali, cât şi identificarea unor soluţii flexibilie pentru gestionarea noilor proiecte.

Astfel, abilitatea de a reuşi şi performanţa viitore a turismului şi a activităţilor conexe vor depinde în mare măsură de abilităţile, calităţile şi cunoştinţele pe care managerii sunt capabili să le aducă afacerilor lor, bunuri pe care noi putem încerca să le furnizăm în sectoarele de educaţie şi training.

Cuvinte cheie:management, turism,resurse umane,criză,eficienţă.

Introducere

”Orice aspect din activitatea unei firme este determinat de competenţă, motivaţie şi eficienţă în organizarea personalului.

Dintre toate sarcinile managementului, conducerea componentei umane este cea mai importantă deoarece de ea depinde cât de bine este realizat totul într-o organizaţie.” Rensis Likert

Managementul resurselor umane poate fi definit ca abordare strategică şi coerentă a modului în care sunt gestionate cele mai preţuite active ale unei organizaţii: oamenii, care, muncind în organizaţie, contribuie individual şi colectiv la realizarea obiectivelor acesteia.

Succesul organizaţiei depinde însă de modul în care membrii săi pun în practică obiectivele acesteia; de aceea capacităţile şi calitatea resurselor umane sunt definitorii pentru rezultatele organizaţiei. Dar a lucra cu oamenii presupune a ţine cont de sensibilităţile şi caracteristicile emoţionale ale fiecărui individ.

MRU presupune în viziunea lui R.Mathis, P.C.Nica, C.Rusu „îmbunătăţirea continuă a activităţii tuturor angajaţiilor în scopul realizării misiunii si obiectivelor organizaţionale”. Aplicarea unui management al resurselor umane de succes presupune existenţa unui sistem de evaluare a performanţelor, a unui sistem de stimulare a angajaţiilor şi de recompensare a rezultatelor.

Managementul resurselor umane se referă la trei aspecte legate de resursele umane:

• Utilizarea resurselor umane

• Motivarea resurselor umane

• Protecţia resurselor umane

Eficacitatea şi eficienţa utilizării resurselor materiale şi informaţionale depind într-o măsură hotărâtoare de resursele umane, deoarece practica a demonstrat că, rezultatele obţinute de două organizaţii identice din punct de vedere al echipării tehnice, financiare şi informaţionale, au fost într-o foarte mare măsură diferite.

1. Managementul resurselor umane pe plan internaţional şi în România.

Pe plan internaţional managementul resuselor umane a căpătat o importanţă deosebită, resursele umane fiind apreciate ca cel mai valoros activ utilizat în procesul muncii.

Succesele înregistrate de ţări precum Japonia, Germania sau S.U.A sunt explicate în mare parte prin valorificarea potenţialului uman şi prin atenţia acordată managementului resurselor umane.

Tema managementului internaţional este adesea abordată având ca obiect diferitele moduri de conducere ale întreprinderilor din ţări diferite( asemănări, deosebiri, specificaţii). Mulţi autori pornesc de la compararea îndeosebi a Europei, Americii şi Japoniei.

Fie că e vorba de modelul japonez “Shushin Koyo”, de metoda germană “insule de lucru” sau de modelul american de tip patronal, resursele umane ocupă un loc primordial şi sunt apreciate ca “una din cele mai importante investiţii ale unei organizaţii ale cărei rezultate devin tot mai evidente în timp “ (A. Manolescu, 2001).

Preocuparea pentru studierea resurselor umane a dat naştere şi la unele teorii care explică rolul oamenilor în activitatea unei organizaţii:teoria X (o abordare tradiţionalistă şi o viziune pesimistă asupra resurselor umane), teoria Y (o abordare modernă, în care munca este considerată ca principala motivaţie pentru comportamentul uman) şi teoria Z (inspirată de studiul relaţiilor umane în organizaţiile japoneze).

Investiţia în resurse umane este una dintre cele mai pretenţioase: sumele sunt relativ mari, iar rezultatele vin mai târziu. Aceasta pare a reprezenta unul din principalele obstacole în dezvoltarea societăţii romaneşti: insuficienţa fondurilor pentru dezvoltarea capitalului uman, cuplată uneori cu lipsa de interes pentru resursele umane.