Grupurile Hoteliere și Segmentarea Ofertei Lor

INTRODUCERE

Apariţia primelor hoteluri care funcţionau pe o baza comună se leaga de numele lui Cesar Ritz, care la sfârsitul secolului XIX-lea, Ritz exploata la Paris primul său “palat”. Caţiva ani mai tarziu, la Londra si Madrid, îi adauga alte doua hoteluri de lux.

Prima grupare cuprinzând mai multe hoteluri standardizate, legate intre ele prin formule complexe de exploatare, a aparut in Statele Unite. Dupa 1919, cand Conrad Hilton cumpara primul său hotel, in anii ’40 i-a urmat preluarea de hoteluri in intreaga ţara, din California la New York. Prin deschiderea unui hotel in Puerto Rico, in 1949, Hilton devenea prima firmă hotelieră transnaţională. Practica sistemului de franciză a fost dezvoltată in cadrul reţelei Hilton Inns. De atunci, marca Hilton a ajuns sa se indentifice cu insuşi conceptul de hotel : “The Hilton – the hotel!”

Piatra de temelie a celui care va deveni mai târziu, pentru o vreme, lanţul hotelier cu cele mai multe hoteluri Holiday Inn a fost pusă la Memphis. Curând au fost deschise noi hoteluri, adoptându-se si sistemul francizei.

Segmentarea mărcilor s-a facut odată cu introducerea in America a variantei Holiday Inn Crowne Plaza.

Tot in SUA, era deschis primul hotel Howard Johnson, la Savannah.

Dupa absolvirea universităţii, J.Willard Marriot şi-a inceput prima afacere prin deschiderea unei berării cu nouă locuri, iar cinci ani mai târziu avea deja sapte restaurante de familie, in care, pe lângă bere, se serveau preparate cu preţuri accesibile. Primul hotel Marriot a fost deschis langa Aeroportul Naţional din Washington.

In ceea ce priveşte grupul Accor, acesta s-a constituit prin fuzionarea grupurilor Novotel Sieh şi Jacques Borel International. Ulterior, lanţul Novotel a fost completat cu filialele Mercure şi Ibis, iar apoi a fost preluat controlul lanţului Sofitel.

I. CONCEPTUL DE HOTELARIE

I.1. Forme de exploatare

De-a lungul timpului, activitatea hotelieră s-a dezvoltat in concordantă cu insăsi evoluţia vieţii economico-sociale.La sfârşitul Evului Mediu, in Elveţia şi Germania, inaintaşii hotelierilor de astăzi ridicaseră deja confortul si calitatea serviciului la un nivel de referinţă. In Franţa, incepând cu secolul al XVI-lea, gastronomia a fost cea care a indeplinit rolul de “locomotiva” pentru dezvoltarea intregului sector de activitate. Aceste ţari şi-au menţinut până in ziua de azi imaginea tradiţionala de creatoare de şcoala si de prestatoare ale unor servicii de cel mai inalt nivel.

Până la al doilea război mondial activitatea hotelieră a continuat să evolueze lent. După 1950 însă, odată cu expansiunea economică americană, s-a produs o veritabilă explozie: SUA creează mari lanţuri hoteliere integrate, deschizând hoteluri mai întâi pe continentul american, apoi, treptat, şi în restul lumii.Activitatea hotelieră devine un element important al creşterii economico-sociale.Cele mai rapide extinderi ale capacităţilor hoteliere au loc in zonele cu activitatea economică cea mai dinamică, beneficiarii acestor hoteluri (de categorie superioara) fiind oameni de afaceri.Mai mult decât atât, pentru prima dată, hotelul putea fi plasat chiar în centrul unui program de expansiune în afara graniţelor.Astfel, lanţul INTERCONTINENTAL a fost creat şi dându-se curs iniţiativei centrelor de putere americane de a le susţine expansiunea economică şi politică. Iar acesta a fost doar începutul pentru mondializarea grupurilor hoteliere. Alte puteri economice, îndeosebi Franţa şi Marea Britanie, preiau experienţa americană şi fondează, la rândul lor, alte mari reţele.

Întreaga tradiţie de cateva secole, cu bulversarea evoluţiei din ultimele decenii, a consacrat pe plan mondial două forme fundamentale de exploatare (operare): hoteluri independente si lanţuri hoteliere integrate. Independenţa constă în autonomia juridică, financiară şi patrimonială a întreprinderii hoteliere, ca entitate economică de sine stătătoare.

Pentru a se adapta mai bine dinamismului cererii, dar şi pentru a contracara extinderea lanţurilor hoteliere integrate care capata noi dimensiuni prin încheierea de contracte de management şi de franciză, chiar cu unele dintre hotelurile independente, alte hoteluri independente se asociază în lanţuri hoteliere voluntare. In fine, o altă categorie de hoteluri independente rămâne să lucreze într-o formulă de exploatare individuală. Este motivul pentru care, în multe ţări, activitatea hoteliera continuă să fie puternic fragmentată, lanţurile hoteliere şi hotelurile mari deţinând o pondere mare relativ scăzută în oferta totală.