Intențiile de Emigrare ale Studenților

Introducere

Fenomenul de emigrare reprezintă o deplasare în masă a unor populaţii de pe un teritoriu pe altul - a pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau temporar) în altă ţară- determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali. În România acest fenomen a dobândit o mare importanţă. După anul 1990, migraţia externă devine un fenomen social care capătă amploare. Migraţia în această perioadă a îmbrăcat multiple forme: începând ca migraţie de reunificare a familiei, apoi ca migraţie etnică (a romilor care au cerut azil în diverse ţări ale Europei sau a maghiarilor care migrează în Ungaria), sau migraţia de afaceri (inclusiv micul trafic de frontieră) şi dezvoltându-se prin creşterea mobilităţii internaţionale a studenţilor, accentuarea brain-drain-ului (în special, al celor din domeniul IT) şi terminând cu migraţia pentru muncă.

Aceşti emigranţi joacă un rol important pe scena societăţii româneşti şi anume acela de catalizator al integrării ţării noastre într-un sistem dovedit a fi funcţional, cel puţin din punct de vedere economic. „Mai mult decât oricine şi orice ei au fost liantul care ne-a legat de Vest în aceşti ani; ei au format „sursa” şi „conducta” prin care bunăstarea s-a scurs, în atât de multe cazuri, dinspre ticsitul buzunar european spre încăpătorul chimir autohton. În România ultimilor ani unchiul bogat din America s-a multiplicat în milioane de exemplare.” („Anul viitor, acasă”-Radu Dumitriu şi Alexandru Ungureanu). În fapt, s-a trecut destul de brusc de la o circulaţie cvasiinternă, impusă de limitarea politică a deplasărilor în cadrul unui spaţiu confirmat (cu o orientare predominantă sat-oraş), la o structură mai diversă în care principalul element de noutate îl reprezintă reactivarea fluxurilor cu destinaţii internaţionale. Mai mult, profilarea acestui val de emigraţie s-a realizat cu o forţă incomparabil superioară oricărui precedent în plan naţional. Odată însuşit, acest tip de comportament migratoriu tinde să devină, mai ales după anul 2000, unul dintre cele mai definitorii fenomene social-economice manifestate în România actuală. Cei mai sesnsibili la aceste schimbări şi mai atraşi de evoluţie şi transformare sunt tinerii, şi în special studenţii, şi a căror intenţii ajută la crearea unei imagini a viitorului ţării şi statutul socio-economic al acesteia.

Consideraţii teoretice asupra migraţiilor internaţionale

Migraţiile internaţionale reprezintă un fenomen greu de cuantificat şi cu atât mai mult de analizat. Incompletitudinea statistică este motivată, pe de o parte, de aspectele ilegale pe care le implică acest tip de deplasări, iar pe de altă parte, de unele abţineri metodologice ale acţiunilor de recenzare a populaţiei ( la ultimul recensământ nu s-a operat întotdeauna o atât de necesară separare între emigranţii externi şi cei interni).

Cifrele oficiale sunt, în realitate, în mod evident mai mici decât cele reale, fapt ce obstrucţionează serios orice încercare de abordare cantitativă mai ales la scară locală. Lipsa acestor date este justificată şi de debutul recent al acestui fenomen, aflat, de altfel, în plină desfăşurare după prăbuşirea regimului comunist. În consecinţă atât pe plan naţional, cât şi internaţional, autorii care tratează tema în discuţie recurg la estimări, care – chiar dacă uneori ne pot da o idee destul de corectă asupra dimensiunilor acestor fluxuri – nu reuşesc să suplinească lipsa unor informaţii asupra caracteristicilor structurale ale populaţiei implicate.

Toate aceste remarci nu fac decât să sublinieze importanţa studierii mai aprofundate a acestor mişcări mecanice ale populaţiei, care individualizează numeroase circuite migratorii prin deplasări ale indivizilor, între ţara în care muncesc şi localitatea de domiciliu. De fapt, aceste circuite sunt dublate de fluxuri financiare unidirecţionale (dinspre străinătate spre familia din ţară) – nu mai puţin importante mai ales în această perioadă de tranziţie economico-socială.

În România, studii asupra migraţiilor au fost elaborate de o serie de sociologi (D.Sandu, Dana Diminescu, S.Lăzăroiu ş.a.), avându-se în vedere aspecte precum: caracteristicile emigraţiei în profil regional, câmpurile migratorii, selectivitatea migraţiei potenţiale, aspecte ale integrării în societatea gazdă, evoluţia atractivităţii destinaţiilor şi mai ales motivaţiile emigrării. O altă direcţie preferată este aceea a relaţiei dintre antreprenoriat şi migraţie (R.G.Umbreş), precum şi consecinţele acestor deplasări asupra tinerilor (Romelia Călin).

Aceste studii sociologice au o utilitate trunchiată din punct de vedere geografic, ele oprindu-se din păcate, la un nivel de tratare mai degrabă general, cu lacune frecvente mai ales în ceea ce priveşte segregarea structurală a acestor eşaloane de populaţie, văzute mai degrabă ca o masă amorfă aflată într-o stare de sincretism care nu justifică o analiză mai amănunţită. Nu întotdeauna analizarea cu obstinaţie a motivaţiilor comportamentale poate fi în măsură să faciliteze descifrarea mecanismelor de funcţionare ale circuitelor migratorii internaţionale.