Italia - Regionare Turistică

CALABRIA

Regiune situată în sudul Italiei, incluzînd provinciile Catanzaro, Cosenza, Crotone, Reggio di Calabria şi Vibo Valentia. Are aspectul unei peninsule cu contur neregulat avînd o orientare NE-SV faţă de restul peninsulei italice, separînd mările Tyreniană şi Ionică.

Este în cea mai mare parte montană sau deluroasă, cîmpii extinse fiind doar cele ale rîului Crati în apropiere de Sibari, ale teritoriului Marchesato în apropiere de Crotona, Sant-Eufemia şi Gioia Tauro. În nord Calabria este legată de Apenninii Lucani prin intermediul masivului Monte Pollino (2248m) care se continuă către sud prin intermediul catenei costiere vestice, care la rîndul său este separată de către rîul Crati de masivul La Sila (1928m). Un istm îngust situat între golfurile Sant’Eufemia (vest) şi Squillace (est) separă partea nordică a regiunii de cea sudică, în care se continuă regiunea înaltă, Apenninii Calabrezi care ating altitudinea maximă în masivul Aspromonte – Montalto, 1956m.

În antichitate a fost centrul unei puternice şi prospere arii de colonizare greceşti (Crotona, Sybaris şi Rhegium - Reggio di Calabria). După ce Roma a intrat în posesia acesteia a luat naştere colonia Brundisium (Brindisi) în 246. Tarantum (Taranto) a fost cucerit în 209, iar regiunea Ager Bruttius (numele roman al Calabriei) a intrat treptat în declin. Trece sub stăpînirea bizantinilor care îi dau numele actual. Din secolul 3 î.Ch. pînă în secolul 7 A.D. numele de Calabria s-a referit strict la extremitatea sud-estică a peninsulei italice între, Adriatică şi Golful Taranto. Conform geografului Strabo (sec.I î.Ch.) regiunea avea nu mai puţin de 13 oraşe prospere dar în secolul 3 î.Ch. doar Tarentum şi Brundisium erau cunoscute pentru comerţul cu lînă.

Mai tîrziu extinderea regiunii Calabria a fost controlată de către lombarzi, apoi de către bizantini şi de către normani. A intrat apoi alături de sudul Italiei sub conducerea dinastiilor Hohenstaufen, Anjou, Aragon şi Bourbon. Calabria a fost marcată de un puternic naţionalism republican în perioada Risorgimento. Devine parte a Italiei în 1860.

În ciuda suprafeţelor agricole reduse Calabria a fost caracterizată de prezenţa marilor proprietăţi (latifundia) dar şi a unora de mici dimensiuni. Ca urmare a reformelor privind terenul aceste proprietăţi au fost eliminate iar după 1951 au luat naştere mici ferme rurale. Agricultura s-a concentrat pe cultura măslinului, cerealelor, creşterea ovinelor şi caprinelor dar şi pe prelucrarea ocazională a lemnului în regiunea deluroasă Sila. Deşi s-a confruntat cu mari probleme în ceea ce priveşte eroziunea solurilor, datorită programelor guvernamentale de dezvoltare a reuşit să elimine aceste neajunsuri.

În ciuda transformărilor economice, mafia calabreză, N’Dragheta, continuă să-şi desfăşoare activitatea inducînd un climat ce afectează o evoluţie normală. Acesta se adaugă terenului destul de fragmentat, seismelor frecvente şi reţelei de comunicaţii destul de slab dezvoltată.

Catanzaro, capitala regională, Reggio di Calabria şi Cosenza sunt singurele oraşe importante. De asemenea extrem de importantă este prezenţa unei minorităţi albaneze de religie ortodoxă ale cărei origini sunt în secolele 15, 16 cînd aceasta s-a refugiat din calea invaziei otomane.

Populaţia 2074763 locuitori.

Calabria are un potenţial turistic enorm şi exploatarea lui ar trebui în mod firesc să sprijine dezvoltarea economiei în regiune. O multitudine de peisaje splendide se succed de-a lungul litoralului care, incluyând coastele Tireniene şi Ionice, se întrinde pe aproape 800 km, fiind caracterizat printr-o mare varietate de privelişti, de la încântătoarele golfuri cu stânci (în special pe coasta Tireniană), la întinsele plaje ce străjuiesc marea limpede şi strălucitoare. Minunata zonă insulară este presărată cu mici sate pitoreşti aşezate pe dealurile cu coboară lin spre apă, alături de plantaţiile de lămâi şi măslini specifice zonei mediteraneene. Dintre staţiunile de la malul mării, unele cu renume internaţional, se pot menţiona: Praia a Mare, Diamante, Cittadella del Capo, Marina di Cetraro, Marina di Paola, Amantea, Pizzo, Tropea, Gioia Tauro, iar pe “Costa Viola” sunt staţiunile Palmi, Bagnara Calabra şi Sicilla. Melito di Porto Salvo se află pe coasta Ioniană, Brancaleone Marina, Bovalino Marina, Locri, Siderno, Marina di Gioiosa Ionica, Rocella Ionica, Copanello, Capo Rizzuto, Ciro Marina, Mirto Crosia, Trebisacce şi Marina di Amendolara se găsesc pe “Costa dei Gelsomini”.

Zonele montane din Calabria au, de asemenea, propriile lor atracţii: la Gambarie, pe Aspromonte şi în satele de munte (Camigiliatello Silano, Silvana Mansio, Lorica, san Giovani in Fiore, Taverna, Villaggio Racise, Villaggio Mancuso) oricine se poate bucura de o plăcută vacanţă vară, iar în timpul iernii de sporturile de sezon. Multe din satele de pe insulă sunt situate într-un décor atractiv şi au clădiri sau obiecte de interes artistic. În Stilo se alfă celebra “Cattolica”, o biserică în stil bizantin din secolul al X-lea.; gerace are o catedrală în stil bizantin-normand; pentedattilo este un sat deosebit, îngrămădit pe un pinten de gresie; Seminara şi Polistena sunt remarcate, împreună cu gerace, pentru superba ceramică: Squillace are o catedrală, în Vibo Valentia se alfă un Dom din secolul al XVII-lea; în Tiriolo sunt realizate şaluri de mătase, iar Rossano se mândreşte cu biserica S. Marco în stil bizantin.

Catanzaro

Oraşul Catanzaro este situat la 320m deasupra nivelului mării, pe o creastă stâncoasă delimitată de văile râurilor Musofalo şi Fiumarella, la aproximativ 10 km de coasta Ionică. Fondată de către Imperiul Bizantin în secolul al X-lea, localitatea a fost cucerită de regele normand Robert Giuscard în 1509 şi mai târziu a împărtăşit vicisitudinile Regatului Siciliei (după aceea cunoscut sub numele de Regatul Neapolului şi al celor două Sicilii). A devenit parte a Italiei în 1860.

De-a lungul secolelor, oraşul a fost lovit de cutremure care, deşi au distrus aproape toate monumentele antice, nu au modificat complicatul labirint de străzi, specifice pentru centrul său medieval. Clădirile ce merită a fi vizitate snt: biserica Immacolata (în stil bizantin), biserica Rosario (datând din secolul al XVI-lea, acum neoclasic), biserica Osservanza (ridicată în secolul al XIV-lea) şi fosta biserică S. Omobono (secolele al XII-lea şi al XIII-lea), singura biserică ce mai păstrează aspectul original; castelul normand, cartierul Carmine (denumit “Grecia”). Economia oraşului este baată atât pe agricultură şi pe activităţi comerciale conexe cât şi pe un grad ridicat de ocupare a forţei de muncă în sectorul public legat de administraţia municipală. Sectorul industrial este mai puţin important, aici existând doar câteva fabrici mici axate pe fabricarea materialelor de construcţii, a produselor alimentare, a produselor chimice precum şi pe prelucrarea lemnului. Turismul litoral în Catanzaro Marina este relativ bine dezvoltat, dar meşteşugurile tradiţionale cum ar fi producerea de mătase şi catifea aproape au dispărut.

Ca evenimente pot fi amintite: procesiunea din Vinerea Mare, Sărbătoarea de San Lorenzo (între 5 şi 10 august).