Locul Turismului în Economia Belgiei

CAPITOLUL І. PREZENTARE GENERALA

Regatul Belgiei ( cunoscut colocvial ca Belgia) este o tara in Europa de Vest. Este unul dintre fondatori membri ai Uniunii Europene si gazduieste majoritatea institutiilor acesteia precum si alte institutii internationale importante, inclusiv OTAN. Belgia ocupa un teritoriu de 30.528 km² si are o populatie de aproximativ 10,5 milioane de locuitori. Belgia se invecineaza cu Tarile de Jos, Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Franta si Marea Nordului.

Belgia este situata pe frontiera ce divide Europa germanica de Europa latina iar cele doua mari regiuni ale tarii marcheaza acest lucru. Regiunea de limba neerlandeza Flandra, situata in jumatatea de nord a tarii, are 58% din populatie iar regiunea de limba franceza Valonia, situata in jumatatea de sud, are 32% din populatie. Regiunea Capitalei Bruxelles, oficial bilingva, este o enclava majoritar francofona situata in Regiunea Flamanda, dar in apropiere de frontiera cu regiunea valona si are 10% din populatie. O mica germanofona exista in estul Valoniei. Diversitatea lingvistica si conflictele politice si culturale asociate acesteia sunt reflectate in istoria politica si in sistemul complex de guvernare.

Numele de „Belgia” provine din Gallia Belgica, numele unei provincii romane din nordul Galiei care, inainte de invazia romana din 100 i.e.n., era locuita de Belgae, un amestec de populații celtice si germanice. O migratie treptata a francilor germanici in secolul al V-lea a adus zona sub dominatia regilor merovingieni. Schimbarea treptata a echilibrului puterilor in secolul al VIII-lea a dus la evolutia regatului franc in Imperiul Carolingian. Tratatul de la Verdun din 843 a impartit regiunea in Francia de Mijloc si cea de Vest si astfel intr-o multime de fiefuri mai mult sau mai putin independente care, in Evul Mediu, au fost vasale fie regelui Frantei, fie imparatul Sfantului Imperiu Roman.

Multe dintre aceste fiefuri s-au unit in cadrul Tarilor de Jos Burgunde in secolele al XIV-lea si al XV-lea. Imparatul Carol al V-lea a extins uniunea personala a celor Saptesprezece Provincii in anii 1540, facand din ele mai mult decat o uniune personala, prin Pragmatica Sanctiune din 1549 si si-a sporit influenta asupra Principatului Eclesiastic de Liège. Razboiul de Optzeci de Ani (1568–1648) a impartit Tarile de Jos in Provinciile Unite (in nord, Belgica Foederata in latina, „Tarile de Jos Federate”) si Tarile de Jos Meridionale (Belgica Regia, „Țările de Jos Regale”). Cele din urma au fost guvernate succesiv de catre habsburgii spanioli si de catre cei austrieci si se intindea pe mare parte din teritoriul Belgiei moderne. Acesta a fost teatrul de operatiuni in Razboiul Franco-Spaniol si cel Franco-Austriac in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. Dupa campaniile din 1794 din cadrul Razboaielor Revolutiei Franceze, Tarile de Jos - inclusiv teritoriile care nu fusesera vreodata sub dominatie Habsburgica, cum ar fi Principatul Eclesiastic de Liège - au fost anexate de prima Republica Franceza, punand capat dominatiei austriece in regiune. Reunificarea Tarilor de Jos sub numele de Regatul Unit al Tarilor de Jos a avut loc dupa dezmembrarea Primului Imperiu Francez in 1815.

Revolutia Belgiana din 1830 a dus la infiintarea Belgiei independente, catolice, burgheze, neutre si oficial francofone, condusa de un guvern provizoriu si un congres national. De la instalarea lui Leopold I ca rege la 21 iulie 1831 (astazi sarbatorita ca zi nationala a Belgiei), Belgia este o monarhie constitutionala si democratie parlamentara, cu o constitutie seculara bazata pe codul napoleonian. Desi initial restrans, votul universal pentru barbati a fost introdus dupa greva generala din 1893 (cu vot plural pana in 1919) si pentru femei dupa 1949.

Principalele partide politice din secolul al XIX-lea au fost Partidul Catolic si Partidul Liberal, Partidul Belgian al Muncii aparand catre sfarsitul veacului. Franceza a fost la inceput singura limba oficiala adoptata de nobilime si de burghezie. Treptat, ea si-a pierdut importanta, neerlandeza fiind si ea recunoscuta. Recunoasterea a devenit oficiala in 1898, iar in 1967 a fost acceptata versiunea Constitutiei in limba neerlandeza.

Conferinta de la Berlin din 1885 a cedat controlul asupra Statului Independent Congo regelui Leopold al II-lea ca posesiune personala a sa. Din 1900 au aparut ingrijorari pe plan international cu privire la tratamentul extrem si salbatic aplicat populatiei congoleze sub Leopold al II-lea, pentru care Congo era in principal o sursa de venit din productia de fildea si cauciuc. In 1908, aceasta indignare a determinat statul belgian sa isi asume responsabilitatea pentru guvernarea coloniei, denumita de atunci Congo Belgian. Germania a invadat Belgia in 1914 in contextul Planului Schlieffen si mare parte din luptele de pe Frontul de Vest din Primul Razboi Mondial au avut loc in partea de vest a tarii. Primele luni ale conflagratiei au fost denumite Violul Belgiei din cauza atrocitatilor germane. Belgia a preluat coloniile germane Ruanda-Urundi (astazi, Rwanda si Burundi) in timpul razboiului, iar ele au fost incredintate Belgiei in 1924 prin mandat al Ligii Natiunilor. Dupa razboi, districtele prusace Eupen si Malmedy au fost anexate de Belgia in 1925, aducand in granitele tarii o minoritate germanofona.

Tara a fost din nou invadata de Germania in 1940 si a fost ocupata pana la eliberarea sa de catre Aliati in 1944. Dupa al Doilea Razboi Mondial, o greva generala l-a obligat pe Leopold al III-lea, pe care multi il considerau un colaborator al germanilor in timpul razboiului, sa abdice in 1951. Congo Belgian a dobandit independenta in 1960 in timpul Crizei Congoleze; Ruanda-Urundi a obtinut si ea independenta dupa doi ani. Belgia a aderat la NATO ca membru fondator si a format grupul de tari Benelux impreuna cu Tarile de Jos si Luxemburg. Belgia a devenit unul dintre cei sase membri fondatori ai Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului in 1951 si a Comunitatii Europene pentru Energie Atomica si a Comunitatii Economice Europene, infiintata in 1957. Cea din urma este actualmente Uniunea Europeana, ale carei principale instrituții administraive, intre care Comisia Europeana, Consiliul Uniunii Europene si sesiunile extraordinare ale Parlamentului European, isi au sediul in Belgia.