Managementul destinațiilor turistice de marketing - Oltenia

INTRODUCERE

Regiunea Oltenia beneficiază de importante resurse turistice, dar în ciuda acestui fapt, importanța turismului în economia locală este relativ redusă.

Totuși, turismul poate fi un vector esențial în dezvoltarea multor zone și în creșterea gradului de ocupare a forței de muncă într-o zonă în care alternativele nu sunt prea numeroase.

Oferta turistică diferită, din zonele și județele regiunii contribuie în mod complementar și armonios la oferta regiunii din punct de vedere turistic.

Pe viitor trebuie pus un accent mai mare pe elaborarea unor programe comune, complexe și coerente, și pe dezvoltarea atracțiilor turistice în comun, pentru ca turiștii sosiți în zonă să poată cunoaște o sferă mai largă a bogatei oferte turistice în regiunile atinse prin programe bine organizate, crescând prin aceasta timpul lor de ședere (sejurul) și încasările provenite din turism.

Pentru practicarea unui turism modern, Regiunea Oltenia trebuie să-și schimbe viziunea și strategia actuală, axată din nefericire pe “ export de turiști ” într-o strategie bazată pe “import de turiști”, ceea ce ar duce la o valoare adăugată, și astfel la crearea de noi locuri de muncă, și implicit la revitalizarea economică.

1. LOCALIZARE

1.1. Elemente istorice

Oltenia reprezintă una din provinciile istorice ale Țării Românești, fiind situată în partea de sud-vest a României, limitele ei variind de-a lungul timpului.

Pe teritoriul Olteniei locuiau, înainte de cucerirea romană, mai multe triburi geto-dace: pelii (Pelendava), sucii (Sucidava), burii (Buridava), la cazanele Dunării locuia un alt trib sau reprezentanți ai altor triburi din regiune. De asemenea au existat mai multe așezări celtice. În secolul I î.Hr. acest teritoriu a aparținut Regatului Dac condus de Burebista, apoi, la sfârșitul sec. 1. e.n. regatului condus de Decebal.

Intre 1718-1739, Oltenia a fost anexată Austriei, sub denumirea de "Valahia Mică "

În 1821, Oltenia este locul de plecare al primei revoluții moderne, revoluție care avea să însemne pentru țările române, trecerea de la perioada medievală la epoca modernă. Deși revoluția lui Tudor Vladimirescu reușește doar să restabilească domniile pământene, ea constituie un moment de cotitură în istoria noastră.

Tot Oltenia a fost sălașul unde s-a dezvoltat revoluția pașoptistă, Craiova fiind prima capitală a revoluției pe care o pregăteau oamenii "Frăției":

În Primul Război Mondial populația Olteniei, printre care și Ecaterina Teodoroiu, la Podul Jiu, lângă Râmnicu - Vâlcea, a reușit chiar să oprească coloana germană, până acestora le-au sosit întăriri.

În 1938, regele Carol al II-lea introduce, prin decret, organizarea administrativă bazată pe ținuturi. În perioada 1952-1968 cea mai mare parte a teritoriului Olteniei este alcătuită din Regiuni, ca după 1968 până in prezent să se păstreze împărțirea pe județe.

1.2. Elemente geografice

Provincia istorică Oltenia era cuprinsă între Carpații Meridionali la nord, Dunărea la sud și vest și valea Oltului la est.

În prezent, conform organizării administrativ- teritoriale, Oltenia are în componență 5 județe, având o suprafață mai mare decât provincia istorică: în partea de nord se află județele Vâlcea și Gorj, la sud-vest județul Mehedinți, iar la sud Dolj și Olt.

Oltenia este cuprinsă între coordonatele geografice de 43°43' la Gura Oltului și 45°23' la Parâng, latitudine nordică, și 22°24' la Orșova și 24°48' la Gura Oltului, longitudine estică. Delimitată la nord de Carpații Meridionali și la est de râul Olt, iar spre sud-vest de fluviul Dunărea, Oltenia constituie prin condițiile sale de relief, climă, sol etc. o unitate bine definită.

Cu o suprafață de circa 20.300 km2, deci aproape de 11 ori mai mică decât cea a țării, Oltenia înglobează toate formele de relief, care se succed de la nord spre sud: zona muntoasă, dealurile subcarpatice, Podișul Getic, câmpia și luncile Dunării.

Din punct de vedere al altitudinii, relieful Olteniei variază de la 23 m (în lunca Dunării, la Corabia) la 2519 m (în Munții Parâng). Între aceste limite se înscriu principalele mari unități geo-morfologice: munți, dealuri, podiș și câmpie.

Activitatea orogenetică a dat naștere la creste și spinări domoale. Spre nord, zona muntoasă a Olteniei este reprezentată prin cununa Carpaților Getici, cu o prispă denumită „Platforma Gornovița”, care se lărgește în Podișul Mehedinți.