Masivul Mont Blanc

CAPITOLUL 1. Potenţialul turistic natural

1.1. Localizare, geologie şi relief

Valea Chamonix denumită de localnici ,,La Vallee de Chamonix" sau „Val de Chamonix", străbătută de cursul superior al râului Arve, este situată în estul Franţei, în zona de triplă frontieră dintre Franţa, Elveţia şi Italia. Din punct de vedere administrativ, Valea Chamonix cuprinde aproape în întregime cantonul Chamonix-Mont Blanc şi face parte din arondismentul Bonneville, ambele încadrându-se în departamentul al 74-lea al Franţei, Haute-Savoie.

În extremitatea nordică şi pe latura nord-estică, Valea Chamonix se învecinează cu cantonul Valais din Elveţia, iar de la Mont Dolent (3.823 m.), pe latura est - sud-est şi sudică, pe linia de creastă a masivului Mont Blanc se situează graniţa cu Provincia Aosta din Italia. Spre interiorul teritoriului francez, cantonul Chamonix se învecinează în vest cu cantonul Saint-Gervais, iar în nord cu cantonul Samoens.

Cantonul Chamonix este format din oraşul Chamonix - care îndeplineşte funcţia de centru administrativ al cantonului - comunele Les Houches, Servoz şi Vallorcine, însumând o suprafaţă totală de 34.984 ha. şi o populaţie de 10.433 locuitori.

Harta fizică Chamonix - Mont Blanc

Lanţul Les Aiguilles Rouges (cu altitudine maximă de 2.965 m.) este dispus ca o bandă continuă şi paralelă cu masivul Mont Blanc, creând flancul nordic al Văii Chamo¬nix. Ca urmare a formei de vale, de „câmp-lung" înconjurat de munţi, în antichitate Valea Chamonix a fost cunoscută sub denumirea de „Campus manitus" (câmp închis).

Caracterizarea generală a reliefului

Străbătând, de-a lungul văii Arve, drumul ce conduce la Chamonix, se intâlneşte peisajul caracteristic zonelor montane ce nu depăşesc 2.600 m. Din dreptul localităţii Sallanches apare o privelişte unică : în razele soarelui de după-amiază apare, deodată, cupola imensă a masivului Mont Blanc, insoţită de vârfurile Dome du Gouter, Mont Maudit şi Mont Blanc du Tacul înveşmântate în hlamida lor de gheaţă. Imaginea, colorată în suavul bleu al gheţii şi rozul diafan al razelor de soare pare că pluteste, ireal, undeva la orizont. Mont Blanc-ul este stapânul acestor ţinuturi, podoabă a Alpilor şi a Europei.

La poalele munţilor, aşezările cochete se ţin lanţ. Masivul Mont Blanc impresionează alternanţa gheţarilor, a verdelui intens al pădurilor, a acelor şi crestelor zimţate, iar pe partea lanţului Aiguilles Rouges, un versant continuu, abrupt, împădurit sau cu rocă, ce scoate în evidenţă frământările tectonice. Şi, undeva, la orizont, cei doi versanţi par a se uni într-o intensă pată verde. Sunt pădurile şi păşunile din zona le Tour, unde izvorăşte Arve-ul.

Peisajul caracteristic Văii Chamonix, masivele mon¬tane de mare altitudine, prezenţa gheţarilor de vale care coboară până la 1.600 m. altitudine, existenţa văii largi şi etajate în trei trepte a râului Arve în bazinul său superior este rezultatul unei îndelungate evoluţii, modelări, realizate de factorii exogeni dintre care glaciaţiunea şi-a spus cuvântul hotărâtor.

Imagine Chamonix - Mont Blanc

Elemente privind structura geologică şi unităţile de relief

Masivul Mont Blanc constituie extremitatea nordică a lanţului cristalin al Alpilor Înalţi (les Grandes Alpes), prezentând caractere ce îl deosebesc de regiunile din jur. Asemenea lanţului Aiguilles Rouges, masivul Mont Blanc este constituit din formaţiuni foarte vechi, de vârsta pre-cambriană şi primară. În timpul orogenezei hercinice cutarea se manifestă în două faze : prima, prestephaniană, care afectează zona Aiguilles Rouges, cea de-a doua, post-stephaniană în Mont Blanc.

Importante fracturi în zonele Col de Montets-Valloreine, iar în aval, pe aliniamentul Les Houches-Servoz, au permis drenarea apelor pe fundul sinclinalului, astăzi ocupat de valea Arve, şi atacarea regiunilor printr-o puternică eroziune.

Spre finele paleozoicului, în carbonifer, sedimentele suferă şi o puternică metamorfozare.