Monografie - Comuna Dragalina

Comuna Dragalina este situată în partea sudică a Bărăganului, la intersecţia paralelei de 44° şi 26’ latitudine nordică cu meridianul de 27° şi 19’ longitudine estică, pe platforma cuprinsă între Lunca Dunării la sud şi Lunca Ialomiţei la nord. Localitatea face parte din judeţul Călăraşi, care s-a format la 23 ianuarie 1981 din părţi componente ale judeţelor Ialomiţa şi Ilfov.

Relieful comunei este reprezentat de un bazinet cu altitudinea medie de circa 43 metri, care se înalţă cu 17-31 metri deasupra luncii inundabile a Dunării şi cu 17-20 metri deasupra luncii inundabile a Ialomiţei. O asemenea configuraţie a terenului permite acumularea apelor pluviale în anii cu regim intens de precipitaţii, care pot produce inundaţii atunci când sistemul de canale pentru irigaţii nu poate prelua apa în exces. În această comună se află nodul feroviar Ciulniţa, precum şi nodul rutier dintre DN 21 (Călăraşi-Slobozia) şi A2 (Autostrada Soarelui). Încă din timpuri mai vechi, sunt cunoscute două drumuri vestite amenajate pe teritoriul comunei – Drumul Subţire cu direcţia V-E şi Drumul Bălanului, din sudul aşezării, folosit de ciobanii de la munte care îşi duceau turmele în bălţile Dunării.

Bărăganul face parte din Câmpia Română, unitate de relief care a devenit uscat spre sfârşitul cuaternarului, prin umplerea lentă cu sedimente a Lacului Getic din sudul munţilor Carpaţi, la suprafaţa ei existând acum un strat gros de loess. Fundamentul Câmpiei Române, alcătuit din şisturi cristaline foarte vechi (proterozoice şi paleozoice), reprezintă o placă tectonică aflată într-o uşoară subducţie sub placa ce poartă arcul carpatic. În particular, structura geologică a subsolului comunei Dragalina se caracterizează prin depozite cuaternare sub care se află depozite mezozoice(cretacice, perasice, triasice) suprapuse pe cristalin, cu o uşoară înclinare pe direcţia S-N. Peste depozitele lacustre vechi şi de aluviuni s-au aşezat, mai ales în partea de nord, depozite eoliene formate din nisipuri fine. Subsolul este acoperit cu un strat gros de cernoziom, deosebit de util pentru agricultură. Din cauza procesului de tasare a loessului, pe suprafaţa câmpiei au apărut crovuri şi vâlcele, care au servit în Evul Mediu ca suhaturi pentru vechi aşezări omeneşti de păstori. Regimul termic şi de precipitaţii aparţine climatului temperat continental de tip stepic, cu ierni geroase şi zăpezi troienite de viscol, dar şi veri secetoase, caracterizate prin insolaţie şi temperaturi ridicate, cu o dinamică schimbătoare a atmosferei de la calmul deplin, la vânturi cu viteze relativ mari. Aceste caracteristici climatologice pot fi valorificate eficient pentru obţinerea unor surse energetice alternative de tip panouri solare şi turbine eoliene.

Optimizarea climatului local se poate realiza prin extinderea plantaţiilor de pomi fructiferi şi crearea de perdele forestiere.

Capitolul II

Retrospectivă social-economică

Pe baza informaţiilor existente, la sfârşitul secolului al XVII-lea, comuna Dragalina s-a format pe moşia domnitorului Constantin Brâncoveanu, iar după executarea acestora şi a fiilor săi, a revenit succesorilor pe linie maternă până în anul 1896, când a trecut în stăpânirea urmaşilor principelui Nicolae Bibescu, ca moştenitori ai lui Zoe Brâncoveanu. Moşia Ciulniţei a fost prezentată de Duiliu Zamfirescu în romanul “Viaţa la ţară”. Numele moşiei a fost preluat de gara Ciulniţa, care a fost construită înainte de apariţia satului Dragalina.