Munții Latoritei - valorificarea reliefului în turism

Teritoriul muntos cuprins intre Olt si Jiu, din cadrul Carpatilor Meridionali, reuneste mai multe masive cu o altitudine remarcabila si cu frumuseti nebanuite. Intre acestea se afla si Muntii Latoritei , cu o dezvoltare mai redusa in raport cu celelalte masive, culmea principala a acesteia depasind 30 kilometri lungime. Numele lor provine de la cel al Latoritei, principalul afluent de dreapta al Lotrului, toponimul muntilor fiind stabilit deci dupa numele vaii mai importante din regiune. Situati intre apa Lotrului si cea a Latoritei , apartenenta geografica a Muntilor Latoritei comporta unele discutii referitoare la atasarea lor fie la Masivul Parang, fie la Muntii Lotrului.

I.Prezentarea morfologica a unitatii

Muntii Latoritei se desfasoara intre Latorita si Lotru, pe teritoriul cuprins intre izvoarele acestora si punctul lor de confluenta (Gura Latoritei) . Spre nord si est, de la Obirsia Lotrului si pana la Gura Latoritei raul Lotru separa Muntii Latoritei de cei ai Lotrului. In aceasta portiune, pe Lotru se afla doua lacuri de acumulare: Vidra (1289 m), ce isi intinde apele din amonte de confluenta Mirului cu Lotru pina in aval de confluenta Vidrutei, si Balindru (1030 m), mult mai redus ca intindere, situat la confluenta piriului cu acelasi nume cu Lotru. La vest, de la confluenta cu paraul lezer pana la Obarsia Lotrului, Lotrul separa Culmea Carbunele-Mirautu din Muntii Latoritei de Masivul Parang. Limita sudica a masivului o constituie paraul Latorita, care, adunandu-si izvoarele cele mai sudice de sub versantul estic al Varfului Mohoru (valea Urdele), strabate spre est un defileu spectaculos, colectand ape atat din Muntii Latoritei , cit si din cei ai Capatanii. Pe traseul sau se afla, de asemenea, doua lacuri de acumulare: Galbenu (1304 m) si Petrimanu (1130 m), ale caror ape sant conduse printr-o galerie subterana spre lacul Vidra.Limitele sant date in principal de reteaua hidrografica. Singurul sector in care acesti munti se leaga direct de cei inconjuratori se afla in Saua lezer , situata la nord de Virful Iezer (2157 m), acolo unde se face legatura cu Muntii Parang.

Muntii Latoritei sant formati dintr-un ansamblu de culmi cu o altitudine medie de 1400 - 1800 m. Peste 65% din suprafata se situeaza la o altitudine ce depaseste 1600 m. Relieful de culmi joase, a caror altitudine scade sub 1000 m, are o dezvoltare redusa, fiind dispus in extremitatea estica a axei principale a masivului. Marginea nordica - intre paraul Chioara si Dosul Pinului, formand versantul drept al Lotrului - prezinta sectoare puternic inclinate, cu o diferenta de nivel de 400 - 600 m, acoperite de padure. In schimb, versantul stang al Latoritei, constituind limita sudica a muntilor, prezinta abrupturi stancoase, cu pereti pe alocuri surplombati, hornuri si pante cu grohotisuri, dispuse pe o diferenta de nivel de 700 - 1000 m. Aspectul general al versantului sudic, ca si dispunerea rocilor calcaroase ca o banda aproape continua, se poate observa cel mai bine din Curmatura Oltetului sau de pe Culmea Huiluzu-Tarnovu din Muntii Capatanii.

Culmea principala porneste din Virful Bora (2055 m), care reprezinta si altitudinea maxima a masivului, si se orienteaza spre est, depasind prin alte doua varfuri ,,granita" celor 2000 m: Vf. Puru (2049 m) si Vf. Fratosteanu Mare (2053 m). Din Varful Fratosteanu Mare culmea principala, cu orientare vest-est, se ramifica in doua culmi aproximativ paralele, dar inegale ca lungime, intre acestea adancindu-se valea Rudareasa. Ramura nordica se prelungeste prin Culmea Stevia, coboara in Saua Chica Lupului

(1 012 m), se ridica in Dealul Ciresului (1161 m) si ia sfirsit la confluenta Latoritei cu Lotrul. Cea sudica, dupa o succesiune de virfuri si inseuari largi, se orienteaza spre nord-est, devenind o creasta ingusta si accidentata intre Virful Repezi (2012 m) si Virful Vinata (1463 m) si terminindu-se la confluenta vaii Rudareasa cu Latorita, unde se afla si satul Ciungetu.

La nord de Varful Fratosteanu Mare se intinde o culme ce coboara usor spre Curmatura Vidrutei (1588m), realizand legatura cu extremitatea nordica a Muntilor Latoritei, denumita Culmea Manaileasa-Runculet. Manaileasa, afluent de dreapta al Lotrului ca si Vidruta, aflata in prelungirea sa, dincolo de Curmatura Vidrutei, separa aceasta culme nordica de culmea principala.Culmea Manaileasa-Runculet se dispune in marea bucla pe care o face Lotrul spre nord in sectorul Vidra-Voineasa.

Manaileasea Mare (1853 m ) reprezinta principalul varf din zona dominand prin masivitatea sa culmile din jur.Versantul sau nordic este aproape in intregime acoperit de o padure deasa de molid ce se intinde ca o bordura continua intre Vidra si Balindru, pe cand versantul sudic prezinta o fata uniform inclinata si neteda, acoperita de o pasune bogata.Aceasta fata se continua printr-o sa, cu Varful Manaileasa Mica (1844 m), pe crestetul careia se ivesc stancarii dispuse pe alocuri sub forma unei creste de cocos.

Din Varful Manaileasa Mica porneste spre est o culme prelunga a careai altitudine scade treptat pana la Varful Runculet (1465 m).Marginea sa sudica prezinta pe alocuri abrupturi stancoase, vizibile din Valea Manaileasa, mai jos de cantonul Padina.

Acest sector de culmi nordice este lipsit de drumuri de acces, cu exceptia celui de pe paraul Steflea, si are in general un aspect mai salbatic.

Partea vestica a Muntilor Latoritei o constituie o culme, care pornind din Varful Mohoru (2337 m), un adevarat bastion al Muntilor Parang, si trecand prin Varful Iezarul (2149 m), se continua cu Muntele Carbunele , un imens platou acoperit pe alocuri cu depozite de turba, a carui altitudine creste treptat pana la Saua Stefanu (1874 m).Culmea se continua spre nord cu Varful Stefanu (2038 m), coboara apoi treptat in lungul Muntelui Mirautu si se termina printr-un abrupt impadurit in dreptul marelui cot pe care-l face Lotrul la obarsie.

Versantul vestic al acestei culmi reprezinta numeroase “focare” de eroziune care conduc la degradarea rocilor din substrat si la adancirea vailor torentiale.Acestea sunt mai evidente in Coasta Petresei si pe Muntele Stefanu, determinand distrugerea covorului vegetal si diminuarea suprafetei pasunabile.

Din Varful Stefanu se desprinde sper nord-est Culmea Miru Mare, care atinge altitudinea maxima in Varful Miru (1999 m) acoperit candva de jnepeni in cea mai mare parte defrisati.Din Varful Miru, culmea coboara treptat pana la coada Lacului Vidra, fiind flancata spre est de paraul Miru.