Pensiunea Capra Neagră

Capitolul I: Prezentarea Generala a Zonei Cheile Bicazului-Hasmas

1.1. Prezentarea zonei Cheile Bicazului-Hasmas

Parcul National Cheile Bicazului-Hasmas a fost constituit odata cu aparitia Legii nr. 5/2000 cu suprafata de 6575 ha.

Parcul National Cheile Bicazului-Hasmas (PNCB-H) prezinta un deosebit interes stiintific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic, peisagistic, dar si din punctul de vedere al diversitatii biologice generate de marea varietate a conditiilor geoclimatice. Cheile Bicazului sunt renumite in Romania, datorita marimii lor impresionante. De asemenea, Lacul Rosu, format prin bararea naturala a apelor paraului Bicaz (anul 1837), ofera privirii un peisaj deosebit de pitoresc.

Localizare

Parcul este localizat in Muntii Hasmas (Haghimas), situati in grupa centrala a Carpatilor Orientali, grupa montana cunoscuta si sub denumirea de Carpatii Moldo-Transilvani. Parcul se afla in zona central-nord-estica a Romaniei, pe raza judetelor Neamt si Harghita.

Acces

Aria protejata Cheile Bicazului-Hasmas este strabatuta de drumul transcarpatic (DN12C) care leaga localitatea Gheorgheni, situata in Depresiunea Giurgeului (drenata de raul Mures), de Bicaz, oras amplasat pe raul Bistrita. Accesul spre Hasmasul (Haghimasul) Mare se poate face si de la Balan, situat la Nord de Sandominic, de pe DN12.

1.2. Prezentarea Statiunii Lacu Rosu

Sunt putine exemple cand, calamitati naturale au drept consecinte, nu distrugeri si

pierderi de proportii, ci modificari capabile sa infrumuseteze geografia. Dintr-un asemenea exemplu de exceptie s-a nascut si statiunea Lacu Rosu.

Formarea Lacului Rosu a avut loc intr-o zi din luna iulie 1837, dupa o serie de furtuni si ploi torentiale; din Muntele Ucigasu s-a desprins o bucata si a blocat paraul Licas, paraul Oii si paraul Rosu. Martorii actuali ai calamitatii naturale de atunci sunt cioatele de molid ramase in apa.

Reflectarea purpurie in lac a Suhardului Mic, ridicat cu 369m deasupra oglinzii lacului, precum si prezenta aluviunilor rosiatice aduse indeosebi de paraul Rosu si calcarele roscate din jurul sau i-au facut pe ciobani sa-i dea numele de Lacul Rosu.

Legenda spune ca o fata frumoasa a fost rapita de un haiduc si dusa intr-o pestera din Muntii Suhard. Fata, cu lacrimile sale, a induplecat spre razbunare pe batranul munte, facandu-l pe acesta sa-si pravale stancile peste raufacatorul haiduc si sa-l ucida. In luna iulie, s-a desprins o bucata de stanca si a fost ucis haiducul, fata si un cioban cu turma sa de oi. Denumirea lacului provine de la apa inrosita de sangele varsat de acestia.

Abia in 1857,dupa 20 de ani de la fenomenul care a dat nastere lacului, trei turisti din Gheorgheni au poposit pe malurile sale, uimiti si fermecati de frumusetea salbatica a privelistei montane si a lacului , ei au povestit ca au descoperit un colt din paradis. De atunci atrasi de frumusetea naturala a lacului de bogatia faunei, florei numerosi turisti au strabatut potecile acestei regiuni.

Prima cabana in Lacu Rosu a fost construita in 1925.

In 1910 a inceput construirea drumului din Gheorgheni pana la Lacu Rosu, realizat pana in locul numit „Gatul Iadului”, si numai in 1937 s-a terminat drumul care leaga Transilvania de Moldova.