Potențialul turistic al insulelor Sandwish

I. ÎNTRODUCERE

Hawaii, acest “Paradis al Pacificului” continua sa fie un loc al imortalizării soarelui şi al valurilor, un loc al incantărilor exotice scaldat ăn lumina soarelui şi în apa cristalină, un loc încântător pentru milioane de oameni veniţi din toate părţile, de regulă bogaţi care doresc să-şi petreacă o vacanţă cu totul deosebită.

Insulele Hawaii (cunoscute în istorie şi ca Insulele Sandwich) constituie un arhipelag cu nouăsprezece insule şi atoli, precum şi alte mici insuliţe, dispuse de-a lungul unui lanţ pe direcţia nord-vest – sud-est în nordul Oceanului Pacific.

Insulele Hawai au fost pentru prima data locuite de imigranţi asiatici acum 1000 de ani, dar probabil au rămas necunoscute până când Capitanul James Cook a ajuns la insule în 1778. El le-a numit Insulele Sandwich in onoarea patronului, John Montagu, al patrulea conte de Sandwich.

În 1796, regele Kamehameha I a unit insulele într-un singur regat.

În 1893 monarhia s-a rasturnat şi Hawaii a devenit o republică în 1894, o posesie a Statelor Unite în 1898 şi un teritoriu al Statelor Unite în 1900.

În timpul celei de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Hawaii şi-a dezvoltat economia bazată pe cultivarea zaharului şi, mai târziu, a ananasului pentru export. Mii de imigranti, in mare parte asiatici, au venit să lucreze pe planţaţii.

În secolul al XIX-lea numele „Hawaii” a fost dat întregului arhipelag.

Astăzi insulele Hawaii reprezintă cel de-al 50-lea stat al Statelor Unite ale Americii, unul dîntre cele mai interesante, cu o istorie cu totul aparte şi cu activităţi specifice.

II. POZIŢIONAREA GEOGRAFICĂ ÎN CADRUL STATAL ŞI CONTINENTAL

Insulele Hawaii fac parte din grupul de insule polineziene, insule situate la est de Australia, Noua Guinee si Noua Zeelanda. Sunt aşezate la o treime din drumul de-a lungul Oceanului Pacific, se gaseste între 19°-28° latitudine Nordica si 155°-178° longitudine Vestica si la 3870 km de cel mai apropiat oraş american important San Sursa: http://hvo.wr.usgs.gov/volcanoes/

Francisco, la 6280 km de Tokyo, la 7690 km de Manila şi la 8413 km de Sydney. Hawaii este cel mai sudic stat american.

Fig. 2 – Insulele Hawaii văzute din spaţiu.

Sursa: http://antwrp.gsfc.nasa.gov/apod/ap020427.html

III. POTENŢIALUL NATURAL TURISTIC

III.1. Potenţialul natural geologic

Insulele Hawaii, precum şi celelalte formaţiuni din apropiere, reprezintă vârfurile unor munţi acvatici care fac parte dîntr-un mare lanţ care cuprinde vulcani stinşi sau activi. Structurile care se află în fundamentul acestor insule sunt considerate ca având o vechime de 8 milioane ani ( pliocen ).

Apariţia arcului insular este legată de amplele frământări tectonice ce au avut loc pe fundul Oceanului Pacific încă din terţiar. La adâncimi de aproape 5000 m s-au format falii, cu tendinţă de lărgire spre sud-est. La nord au luat naştere din lavă bazaltică insule mai mici, iar spre sud, insule din ce în ce mai mari. De asemenea, activitatea vulcanică a încetat mai devreme in nord, în timp ce în sud s-a continuat până in pleistocen.

Placa tectonică care se află sub o mare parte a Oceanului Pacific pare a se miţca foarte încet spre nord-vest cu o rată de aproximativ 10 cm pe an.

III.1.3. Potenţialul natural al reliefului

Insulele Hawaii (cunoscute în isorie şi ca Insulele Sadwich) constituie un arhipelag cu nouăsprezece insule şi atoli, precum şi alte mici insuliţe, dispuse de-a lungul unui lanţ pe direcţia nord-vest – sud-est în nordul Oceanului Pacific.

Cele mai mari sunt 8 insule care se întind de la est la vest: Hawai, Maui, Kahoolawe, Lanai, Molokai, Oahu, Kauai si Niihau. La nord-vest de aceste isule se extinde un lanţ de ostroave, recife de corali si bancuri de nisip.

Teritoriul întregului stat hawaiian este reprezentat de un arc de culmi vulcanice si resturi de corali, lung de circa 2600 km, ca lungime mai mare decât distanta dîntre Paris – Constanta, între insula Hawaii din sud-est si insula Kure din nord-vest. Statul are o suprafaţa de 16729 km patrati, incluzand 93 km patrati de ape.

O particularitate a reliefului vulcanic din aceste insule este determinată de lava bazaltică, fluidă care a dus la formarea unor vulcani teşiţi (de tip hawaian). Erupţiile nu sunt periculoase, dar scurgerea de lavă ce alcătuieşte adevăraţi torenţi, acoperă conurile vulcanilor mai mici din jur. Astfel, lava celui mai tînăr dîntre cele 5 cratere aflate in activitate in vîrful lui Mauna Loa a dus la formarea unui podiş bazaltic central, înalt de 2000m. Aceste fenomene au contribuit şi la sudarea insulelor într-una singură, mai mare.

Aliniamentul cel mai septentronial al insulelor pacifice este cel al insulelor Hawaii. In extremitatrea sa Orientala, unde vulcanismul este foarte activ, structurile muntoase bazaltice ating înaltimi de 400 m, altitudine suficienta pentru a permite existenta unor mici gheţari cuaternari. Reprezinta un arhipelag tropical care se întinde pe o lungime de 600 km. Fiecare insula este constituita dîntr-unul sau mai multi vulcani bazaltici, care expulzeaza neregulat valuri de lava.