Potențialul Turistic al Localității Cacica

Multitudinea peisajelelor naturale şi varietatea formelor de relief de care dispune România denotă faptul că ţara noastra dispune de un bogat potenţial turistic. Fiecare regiune are specificulşsi farmecul ei, impresionând prin unicitatea priveliştilor şi a elementelor arhitecturale şi culturale ce diferă de la un ţinut la altul.

Una dintre cele mai renumite zone turistice din România este Bucovina. Nordul Moldovei nu înseamna doar mănăstirile lui Ştefan cel Mare, obiceiuri si tradiţii, în limitele acestui spaţiu mioritic s-au dezvoltat, în timp, un număr însemnat de localităţi care au devenit importante atracţii turistice, atât în cadrul regiunii cât şi pe plan naţional. Localitatea Cacica, localizată în centrul circuitului turistic bucovinean, ascunsă printre colinele de lângă Gura Humorului, este una dintre cele mai reprezentative aşezări pentru această zonă. Situată în nord-estul României, Cacica se află la 18 km distanţă de oraşul Gura Humorului, 34 km de oraşul Rădăuţi şi la 38 km de municipiul Suceava. Înconjurat de pădure, acest ţinut mirific este aşezat între două dealuri: cel al Troianului, pe care se află cimitirele, şi Celălalt Deal, cel pe care este aşezată salina. La est se învecinează cu localitatea Pârteştii de Jos, la vest cu teritoriul comunei Mănăstirea Humorului, la nord cu Pârteştii de Sus şi la sud-est cu satul Vârful Dealului. Dintre comunele judeţului Suceava, Cacica, cu o suprafaţă de 67,55 km2 , ocupă locul 54 după numărul de locuitori.

Istoric

Din punct de vedere etimologic, numele localităţii provine din limba slavă de la cuvîntul kaczika, ceea ce înseamnă raţă sălbatică sau domnestică. Localitatea primeşte acest nume de la primii muncitori-colonişti polonezi stabiliţi în zonă, pentru că în regiune erau numeroase mlaştini cu stufăriş în care mişunau cârduri de raţe sălbatice. Cândva o localitate polono-germană, astăzi este locuită în mare parte de români, polonezi şi ucrainieni, fiind numită Bucovina în tabletă datorită multietnicităţii şi multiconfesionalităţii existente în localitate.

Primele informaţii istorico-documentare certe despre Cacica, ca localitate, există abia de la sfîrşitul secolului al xvІΙΙ. Datorită efectelor unui an secetos, prin curăţarea şi adâncirea unui puţ de saramură din incinta minei de mai târziu, s-a ajuns la descoperirea zăcământului de sare gemă. Aceasta a dus la organizarea şi exploatarea minei, căpătând treptat un caracter industrial. Deschiderea salinei în anul 1791 a determinat autorităţile austriece să aducă aici tehnicieni mineri şi muncitori polonezi şi ucrainieni din Polonia şi Galiţia. La venirea polonezilor în anul 1792, aici nu era decât o mănăstire, Călugăriţa, zona fiind nelocuită. De această mină de sare, înfiinţată de austrieci, se leagă toată existenţa aşezării. În anul 1791 a început exploatarea propriu-zisă a sării geme, după care, are loc extinderea amenajărilor şi instalaţiilor în scopul obţinerii sării în stare brută şi recristalizării prin fierberea sărămurii. Ca urmare a activitatile industriale legate, în primul rând, de salină şi de fabrica de cherestea creată ulterior, dar şi cele meşteşugăreşti, a început dezvoltarea rapidă a localităţii, atât din punct de vedere economic, cât şi demografic. În secolul al XIX-lea, sarea extrasă la Cacica era un produs de lux, de aici fiind aprovizionată chiar şi Curtea de la Viena. Dupa 1918, şi de asemenea în condiţiile de război ai anilor 1942-1943 o parte a populaţiei, de altă etnie decât cea românească, a părăsit definitive localitatea, plecând spre Germania şi Austria. Din anul 1953 s-au început lucrări de modernizare şi extindere a salinei. Între anii 1967-1973 s-au construit 11 evaporatoare, în urma acestor schimbări a început să crască şi producţia, atingând indici din ce în ce mai mari. În prezent salina de la Cacica reprezintă un important punct de atracţie turistică, drept confirmare servind numărul crescând de turişti care vin să viziteze această localitate.

.

Potenţialul turistic al localităţii Cacica

Dezvoltarea turismului presupune existenţa unui potenţial turistic care, prin atractivitatea sa, să asigure integrarea unei zone, regiuni cu vocaţie turistică în circuitele turistice interne şi internaţionale şi care să permită accesul turiştilor prin amenajări corespunzătoare.