Potențialul Turistic al Masivului Piatra Craiului

Introducere

„Povestea Pietrei Craiului este simplă.

Odinioară, pământ dintre Colţii Strungii din Bucegi şi Spinarea Pietrei Craiului s-a prîbuşit sub apăsarea unor forţe ce trec puterea noastră de închipuire; vasta şi adânca depresiune a Branului a prins a se forma în acest fund de albie mărginit la răsărit de abruptul din ce în ce mai prăpăstios al Cioboţii, Gaurei, Guţanului şi Strungii, la apus cu povârnişul rămas şi până azi lin al Pietrei Craiului, iar la miazăzi străjuit ca o santinelă, de piramida voinică a Leoatei.

Piatra albă şi strălucitoare a Dtrungii seamănă ca doi gemeni cu stânca ruinată a Pietrei Craiului; asemănarea merge atât de departe încât versantele de apus ale Bucegilor şi Pietrei Craiului sunt deopotrivă nişte pereţi în ruină, îmbrăcaţi într-o haină groasă de grohotiş, ca cărui măcinare nu o poate opri nici o putere din lume.”

Această descrire făcută de Ion Ionescu-Dunăreanu în cartea sa „Piatra Craiului” pare a fi cea mai potrivită introducere pentru o lucrare dedicată masivului Piatra Craiului. Masivul cucereşte prin frumuseţea şi sălbăticia de care dă dovadă. Fermecător în toate anotimpurile, satisface cele mai diverse exigenţe, atât ale alpiniştilor, cât şi ale amatorilor de excursii.

CAP 1. PREZENTARE GENERALĂ

1.1 Poziţie geografică

La limita sud.vestică a depresiunii Braşovului (Ţara Bârsei), în preajma localităţii Zărneşti, dispusă perpendicular pe direcţia generală a Carpaţilor Meridionali, creasta Pietrei Craiului are forma unui arc larg deschis, orientat mai întâi de la NE spre SV apoi spre sud. Ea se întinde pe o lungime de 20 km, de la Zărneşti şi până aproape de Podul Dâmboviţei.

Piatra Craiului cu creasta sa singuratică de un alb sclipitor ce contrastează cu verdele întunecat al pădurilor întinse de la poale, se evidenţiază prin apariţia ei cu totul aparte în cuprinsul Carpaţilor noştri, prin faptul că este înconjurată din toate părţile de zone depresionare. Astfel, ea domină prin pereţi stâncoşi depresiunea Ţara Bârsei la nord, culmile cristaline mai scunde ce se opresc în Valea dâmboviţei la vest şi culoarul intramontan Bran-rucăr de la sud la est.

Unele asemănări geografice şi geologice ale masivelor Piatra Craiului şi bucegi (ambele fiind dispuse paralel pe direcţia generală N-S, de o parte şi de alta a culoarului Bran-Rucăr) fac din acestea, împreună cu munţii Leaotei, situaţi mai la sud, un ansamblu geografic care se deosebeşte met de regiunile învecinate. Este o regiune care a avut o evoluţie comună, fapt ce a determinat unii geografi să considere cele 3 masive ca o grupă muntoasă aparte, cu caractere georgrafice de tranziţie între Carpaţii orientali şi cei Meridionali.

Datorită aşezării, direcţiei ş aspectului ei general, Piatra Craiului se detaşează în peisajul regiunii ca o unitate geografică perfect individualizată, cu limite clare şi caractere proprii, originale. Piatra Craiului are o configuraţie destul de simplă, fiind alcătuită dintr-o singură creastă mărginită de versanţi abrupţi, stâncoşi şi din culmile şi măgurile de la poalele acesteia. Creasta constituie elementul esenţial, dominant, la acre se referă în primul rând numele de Piatra Craiului. Culmile mai scunde, alungite către vest, precum şi măgurile de pe latura estică, sunt contraforturile care parcă susţin edificiul măreţ al crestei, coborând până în văile adânci ce delimitează această regiune de munte în ansamblul ei.

Alcătuirea morfologică a masivului (creasta, versanţi, culmile secundare) a cauzat o serie de dificultăţi în ceea ce priveşte fixarea limitelor şi definirea lui ca unitate geografică: munte, munţi sau masiv. Având în vedere trăsăturile reliefului şi în special prezenţa culmilor de la poale, individualizate ca munţi de sine stătători, strâns legate de creastă prin funcţiile lor pastorale cu vechi tradiţii, considerăm că Piatra Craiului nu este un munte şi nici o grupă de munţi, ci un masiv muntos de mici proporţii. Acest masiv muntos imprimă ansamblul geografic local o evidentă diversitate de peisaj. De oriunde ar fi privit, el impresionează prin profilul impresionant şi prin silueta elegantă a crestei sale de calcar. Cele mai impunătoare imagini le oferă pereţii stâncoşi dinspre văile râurile Bârsa şi Dâmboviţa, cu un peisaj sălbatic, de o rară frumuseţe şi măreţie.