Potențialul turistic natural Lepșa-Gresu

INTRODUCERE

Am ales această temă cu scopul de a face o prezentare a potenţialului valoros de care dispune judeţul nostru şi de a găsi o modalitate de valorificare eficientă a acestuia.

Lucrarea este structurată în capitole, fiecare evidenţiind în mare parte un anumit aspect de interes turistic: judeţul Vrancea – prezentarea generală, cadrul natural, obiective turistice din localităţi şi căi de acces, trasee turistice.

Pentru mine, această lucrare are un subiect foarte interesant, deoarece în acest mod putem cunoaşte din punct de vedere turistic judeţul în care trăim, şi în acelaşi timp ne putem îmbogăţi cunoştinţele generale, aflând cât mai multe despre judeţul Vrancea, călătoriile pe care le putem face în acest loc magnific şi tot ceea ce reprezintă frumosul în general, privind natura, arhitectura, cultura, tradiţiile, obiceiurile, într-un cuvânt judeţul Vrancea şi potenţialul turistic al munţilor săi în zona Lepşa-Greşu.

Dacă este evidentă necesitatea desfăşurării unei activităţi în aceste condiţii, este la fel de important ca fenomenul turistic să fie apreciat la adevărata lui valoare din punct de vedere al avantajului comparativ pe care judeţul Vrancea îl are faţă de multe alte zone.

Potenţialul natural, bazat pe frumuseţea peisajului, bogăţia şi varietatea formelor de relief şi potenţialul antropic - o moştenire cultural-istorică unică, reprezintă o premisă în dezvoltarea economico-socială a judeţului luând în considerare efectul multiplicator al turismului în cadrul unei economii.

CAPITOLUL 1

FENOMENUL TURISTIC

Turismul se manifestă ca o componentă distinctă a economiei,cu o prezenţă tot mai activă în viaţa economică şi socială, cu o participare semnificativă la prograseul general şi, nu în ultimul rând,ca promotor al globalizării şi factor al dezvoltării durabile.

Turismul reprezintă astăzi, prin conţinutul şi rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importanţă a vieţii economice şi sociale pentru un număr tot mai mare de ţări ale lumii.

Receptiv la prefacerile civilizaţiei contemporane, turismul evoluează sub impactul acestora,dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare.

Prin turism se înţelege, în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă şi tratament, iar în al doilea rând, industria creata pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice,în special şi a mediului înconjurător în general.

Turismul s-a cristalizat în a doua jumătate a secolului al-XIX-lea.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul turism provine din termenul englez tour călătorie sau la tour – a călători care a fost creat în Anglia în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de a voiaja în Europa.

Turismul este considerat o formă de recreere alături de alte activităţi şi formule de petrecere a timpului liber; el presupune mişcarea temporară a oamenilor spre destinaţii situate în afara reşedinţei obişnuite şi activităţile desfăşurate în timpul petrecut la acele destinaţii, de asemenea în cele mai multe situaţii el implica efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonale vizitate.

Turismul presupune două aspecte esenţiale: deplasarea spre alte locuri decât cele de rezidenţă şi sejurul cu o durată temporară.

Cauza acestor deplasări are motivaţii diverse, în principal:

-motivaţia profesională;

-motivaţia personală.

Motivaţia profesională este specifică mai ales pentru locuitorii ţărilor dezvoltate economic,unde există o cooperare complexă datorită diviziunii muncii.

Specializările şi dependenţa reciprocă determină frecvente călătorii, atât în interiorul cât şi în exteriorul ţării. În plus intervin nevoile de documentare, de organizare şi de vizitare a unor târguri şi expoziţii, participarea la sesiuni şi conferinţe cu caracter ştiinţific.

La aceste manifestări participă un număr crescut de persoane şi se înregistrează o creştere pe ansamblu a sejurului.

Motivaţia personală este una foarte diversificată. În cadrul acesteia, deplasarea pentru recreere şi îngrijirea sănătăţii este un motor al circulaţiei turistice care rezidă din necesitatea, pentru om, de a-şi reface forţele.

Creşterea ramurilor economice cu profil neagricol i-a obligat pe oameni să lucreze mai mult în mediu închis, iar dezvoltarea tehnologiei şi automatizarea creează o stare de monotonie şi uniformitate în activitate, o lipsă de mişcare.

În acelaşi timp are loc o creştere a gradului de dificultate a muncii, cu o solicitare tot mai intensă a sistemului nervos.

Concomitent, progresul tehnico-ştiinţific creează timp liber disponibil şi creează cadrul propice pentru posibilitatea recreării, pentru deplasări în scop de odihnă şi recreare. Refacerea potenţialului biologic şi intelectual se face printr-o odihnă activă, turiştii aflaţi în vacanţă preferând să facă excursii sau să participe la diferite sporturi, faţă de cei care se orientează spre odihnă pasivă (odihnă, somn, plajă), formă dominantă cu câteva decenii în urmă.

Asigurarea unei recreări active se poate realiza într-un alt mediu decât cel obişnuit, cotidian, intr-un cadru natural activ, cu o estetică peisagistică deosebită, departe de centrele urbane, cu un acces rapid şi lesnicios.

O altă motivaţie o constituie şi dorinţa de cunoaştere a unei regiuni sau ţări.

Pentru aceasta este necesar un anumit nivel cultural care să contribuie la stimularea interesului pentru astfel de deplasări cu caracter temporar, prin care este posibilă lărgirea orizontului cultural.

S-a constatat însă că motivaţia deplasărilor turistice este complexă, răspunzând concomitent mai multor motivaţii, fapt care duce la atenuarea limitelor între diferitele tipuri de turism, în practicarea lor înregistrându-se combinaţiile cele mai diverse.

1.1.Turismul definiție și factorii de influentă a activităţii de turism

Evoluţia spectaculoasă a turismului, sub cele două laturi corelative ale sale: producţia şi consumul, urmată de amplificarea şi diversificarea implicaţiilor sale, relevă receptivitatea acestui domeniu la dinamica societăţii, evoluţia lui sub incidenţa unui sistem complex de factori, diferenţiaţi între ei prin natură, rol şi participare în proporţii diferite la determinarea fenomenului turistic.Influenţa lor pulsatorie, ondulatorie, variază nu numai în funcţie de conţinutul specific al fiecăruia, ci şi în raport cu momentul şi locul acţiunii.

În plus, intercondiţionarea lor reciprocă şi simultaneitatea acţiunii acestora potenţează efectul final, făcând destul de greoaie cuantificarea aportului fiecăruia.

În literatura de profil constatăm existenţa unor referiri numeroase la înţelegerea cauzelor apariţiei şi dezvoltării turismului, precum şi încercări de grupare a factorilor de influenţă şi de consemnare a dimensiunii şi sensului acţiunii lor. Activitatea turistică apare ca o cursă între solicitări şi potenţial, între cerere şi ofertă.