Prezentarea Comunei Dragalina Județul Călărași

ISTORIC.

Comuna Dragalina a cuprins patru sate: satul General Dragalina, Constantin Brancoveanu, Drajna si Dropia. In prezent comuna cuprinde doar satul Drajna si Brancoveanu.

Inaintea infiintari acestor asezari, teritoriul actual al comunei era slab populat si pamantul nu era cultivat in intregime, chiar daca campul era stapanit de diferiti boieri.

In anul 1925, pe timpul guvernarii maresalului Averescu, comunei i s-a impus numele celui care guverna tara, acest amanunt aflandu-se abia in anul 1928 de catre locuitori, cu ocazia venirii la putere a Partidului National Taranesc.

Dupa data de 27 iulie, in noua vatra de sat a inceput construirea de locuinte. Primul improprietarit care si-a construit un bordel, caci acestea erau posibilitatile taranilor, a fost Pavel Rotaru.

Majoritatea taranilor improprietariti provenea din zonele montane, unde nu era pamant suficient pentru a face agricultura. Prin decret regal, toti cei care au luptat in primul razboi mondial au fost improprietariti. Si cum cei mai multi au luptat sub comanda generalului Dragalina, prin eforturile primarului s-a renuntat la numele artificial impus localitatii, Averescu, comuna fiind botezata definitiv Dragalina.

ASEZAREA.

Asezata la intretaierea paralelei de 44◦ si 26  latitudine nordica cu cea meridiana de 27◦ si 19  longitudine vestica, Dragalina se afla in sud-estul Romaniei, in partea sudica a Baraganului din Campia Romana, pe platforma cuprinsa intre Lunca Dunarii la sud si Lunca Ialomitei la nord.

Vatra comunei se gaseste la intersectia liniilor de cale ferata Bucuresti- Constanta si Calarasi – Slobozia si a arterelor rutiere Bucuresti – Fetesti si Calarasi – Slobozia. Din informatii mai vechi, pe teritoriul comunei treceau doua drumuri vestite. Drumul Balanului, folosit de ciobanii ce coborau de la munte catre baltile Dunarii, in sudul asezarii, si Drumul Subtire cu directia sa generala V – E.

Teritoriul comunei se afla in partea de N – E a municipiului Calarasi si se invecineaza cu teritoriul asezarilor Constantin Brancoveanu, Ciulnita si Poiana de langa Slobozia, in partea de nord cu teritoriul fostei comune Ogoarele din fostul raion Fetesti, la est, cu teritoriul comunelor Stefan Voda si Cuza – Voda la sud, cu teritoriul comunelor Crucea (Valcelele) si Dragos Voda, la vest.

RELIEFUL.

Comuna Dragalina se gaseste in mijlocul unui camp, reperezentat printr-un interfluviu larg, cuprins intre valea Dunarii la S – E, valea Ialomitei la N si valea Mosistei la V, nefragmentat cu altitudine ce se mentine in juril a 43 m pe teritoriul comunei. Subdiviziunea la care ne referim face parte din Baragan. Aceasta subdiviziune se inalta cu 17m – 31 m deasupra luncii inundabile a Dunarii si cu 17 m – 20 m deasupra luncii inundabile a Ialomitei, avand un aspect tabular care o individualizeaza fata de restul Baraganului.

Din punctul de vedere geologic , sub depozitele cuaternare asezate la suprafata se gasesc depozite mezozoice suprapuse pe cristalin.

Campul s-a format prin acumulare de aluviuni si depozite lacustrare vechi, deasupra carora s-au asezat depozite de eoliene. Partea de N a teritoriului comunei patrunde in zona dunelor de pe malul drept al Ialomitei.

Datorita reliefului si lipsei de acoperiri naturale, vitezele vanturilor sunt destul de mari. Teritoriul comunei este asezat in zona cea mai secetoasa a Baraganului.

FLORA SI FAUNA.

Baraganul de sud s-a umanizat mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial. Locul fitocenozei primare l-a luat fitocenoza antropogena si, pe alocuri, pe marginea drumurilor, a cailor ferate, pe vetre nelocuite, apare o fitocenoza secundata, ruderalizata. Omul a raspandit formele cultivate si le-a redus pe cele naturale. Datorita particularitatilor ecologice deosebite, covorul vegetal primar local era alcatuit din plante diferite, arbusti si mai ales ierburi. Pe campul de la Dragalina nu a existat nici o padure.

Dintre ierburi se pot determina inca multe plante din flora primara: traista ciobanului, urzica moarta, papadia, musetelul si pelinul. Din lista lunga a florei nu poate lipsi, desigur, ciulinul care forma paduri in juril garii Ciulnita. Sa mai enumeram totusi coada soricelului, laurul, masclarita, matraguna, patlagina, mazarichea, nalba mica, troscotul, stirul si pirul.

Campul a fost si este inca salas al animalelor. Cartita si orbetele duc o viata complet subterana. Sapa galerii foarte complicate si se hranesc cu larve, rame si insecte. Ariciul este mai putin raspandit.

Pana inaintea celui de-al II – lea razboi mondial s-a putut vedea aici dropia, care a disparut din cauza braconajului practicat pe vreme de polei, a vanatorii nerationale din timpul razboiului si a lucrarilor agricole. Un alt vanat gustot in constituia pitpalacul sau prepelita. Dintre ciconoforme, barza alba sau cocostarcul se afla in pasaj. Tot in pasaj erau, primavara si toamna, unele auzeriforme, precum gasca salbatica si rata salbatica. Falconiformele erau reprezentate de uliu, sorecarul comun si cucuveaua. Prin livezi si plantatii traieste turturica, cucul, ciocanitoarea, progoria, pitigoiul, vrabia de camp, ciocarlia si ciara. Dintre reptile, soparla.