Protecția consumatorului în turism - Australia

Legea consumatorilor australieni (LCA) este o lege singulară, naţională, care se referă la protecţia consumatorilor şi comerţului loial, care se aplică în acelaşi fel, atât la nivel naţional, cât şi în fiecare stat sau teritoriu.

Pentru prima dată, consumatorii australieni vor beneficia de aceeaşi protecţie şi vor avea aceleaşi aşteptări din partea comercianţilor, oriunde s-ar afla în Australia. Similar şi comercianţii vor avea aceleaşi obligaţii şi responsabilităţi, indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea, pe teritoriul Australiei.

Comisia productivităţii a estitmat ca aceasta reforma ar putea oferi beneficii comunităţii australiene, undeva între 1.5 şi 4.5 miliarde de dolari pe an.

Legea consumatorului australian :

- Înlocuieşte o mare varietate de legi naţionale, de stat şi teritoriale privind consumatorii şi va clarifica înţelegerea acestei legi, atât pentru australieni, cât şi pentru comercianţi

- Este o anexă a Actului Competiţiei şi Consumatorului din 2010, care a înlocuit mai vechiul Act al Practicilor Comerţului din 1974

- Este aplicată ca o lege a Bunăstării. Fiecare stat şi teritoriu va transforma LCA într-o lege care se aplică jurisdicţiei sale specifice. Acest lucru înseamnă ca aceleaşi dispoziţii se vor aplică pe tot teritoriul Australiei.

- Este impusă de toate curţile de justiţie sau tribunale din Australia, incluzând cele la nivel de stat şi teritoriu

- Este administrată de către Comisia Australiană a Consumatorilor şi Competiţiei (CACC) şi de către fiecare agenţie statală şi teritorială.

- În general, este reflectată şi în alte clauze din Actul din 2001 privind Comisia Australiană de Securitate a Investiţiilor, astfel încât produsele financiare şi serviciile să aibă parte de acelaşi tratament.

Unele clauze din LCA sunt limitate unei clase bine definite de consumatori, în cazul în care există un motiv pentru a limita gradul de protecţie în ceea ce priveşte achiziţia de bunuri sau servicii, exluzand anumite tranzacţii comerciale.

Secţiunea 3 din LCA defineşte « consumatorul ». Pentru LCA, o persoană este un "consumator" atunci când achiziţionează bunuri sau servicii ale căror preţuri sunt la mai mici de 40.000 de dolari. O persoană este, de asemenea, un "consumator" în cazul în care dobândeşte bunuri sau servicii care sunt la un preţ mai mare de 40.000 dolari, dar acestea sunt de tipul celor « achiziţionate în mod obişnuit pentru uz personal, casnic sau de consum ». O persoană care dobândeşte un vehicul pentru a fi utilizat în transportul de mărfuri pe drumurile publice, indiferent de preţ, este de asemenea considerat a fi un consumator în scopul de LCA.

Secţiunea 3 din LCA defineşte consumatorul în acelaşi mod ca secţiunea 4B din vechiul act Practicile Comerţului din 1974. În multe cazuri, protecţia oferită de LCA se aplică tuturor indivizlor şi comercianţilor şi nu este restrânsă la "consumatori", aşa cum este definit, în cazul în care acţiunea în cauză are loc în comerţ.