Resursele umane în alimentație publică

ARGUMENT

Oamenii sunt cea mai importantă resursă a unei companii de care se ocupă compartimentul de resurse umane. Sunt multe motive pentru care o persoană decide să lucreze în domeniul resurselor umane şi unul dintre ele este faptul că îi place să lucreze cu oamenii, dorind să le uşureze munca, să fie optimist şi cu sentimente pozitive faţă de aproapele lui.

Conceptul de resurse umane nu este nou. P. Drucker în lucrarea sa „The Practice of Management” atribuia managementului trei funcţii: obţinerea performanţei economice, conducerea managerilor şi managementul muncitorilor şi al muncii. Resursele umane constituie elementul creator, activ şi coordonator al activităţii din cadrul organizaţiilor, ele influenţând decisiv eficacitatea utilizării resurselor materiale, financiare şi informaţionale. A descrie oamenii ca fiind „resurse” le subliniază importanţa şi arată faptul că managementul lor cere nivele înalte de preocupare sinceră faţă de oameni, atenţie şi profesionalism.

Operatorul de resurse umane se ajută pe sine totodată încercând să-i ajute şi înveţe pe ceilalţi. Un personal de resurse umane de calitate va lucra întotdeauna spre binele companiei, câştigând astfel, în primul rând respect.

În recrutare, munca de a găsi angajaţi valoroşi începe cu mult înaintea anunţurilor de recrutare. Angajarea oricărei persoane trebuie să se facă în acord cu legislaţie în vigoare în acest domeniu. Între organizaţie şi angajat se încheie un contract de muncă ce ţine seama şi de elementele stabilite în timpul interviului. Orice modificare a condiţiilor şi clauzelor contractuale trebuie să fie adusă la cunoştinţă angajatului în termen de o lună. Angajatul trebuie să primească o înştiinţare în care să precizeze salariul brut, cel net, sporuri, impozite etc. Organizaţia are obligaţia de a asigura condiţii de lucru corespunzătoare legislaţiei în vigoare privind nivelul noxelor, ventilaţiei, iluminat, echipament de protecţie.

Numai prin satisfacerea nevoilor angajatului se va putea obţine implicarea acestuia în realizarea obiectivelor organizaţiei şi numai contribuind la succesul organizaţiei angajaţii vor putea să-şi satisfacă nevoile legate de munca pe care o desfăşoară. Numai atunci când cei implicaţi înţeleg această relaţie, managementul resurselor umane ocupă o poziţie importantă în cadrul organizaţiei şi poate contribui la succesul acesteia.

Angajarea unui salariat reprezintă o investiţie din partea întreprinderii, care determină cheltuieli. Acestea trebuie calculate şi apreciate în raport de eficienţa activităţii noului lucrător. Astfel se exprimă cheltuielile ocazionate de implicarea personalului din compartimentele Resurse Umane, administrativ, medical, calificare, salarizare, promovare şi aportul specialiştilor în selectiv (psihologi, psiho - tehnicieni).

CAPITOLUL I

ROLUL RESURSEI UMANE ÎN ÎNTREPRINDERE

1.1. Resursele umane în întreprindere

În teoria tradiţionalistă a întreprinderii, salariaţii erau priviţi prin prisma modului în care executau, în mod disciplinat, anumite operaţii prestabilite, puneau în mişcare maşini şi dispozitive tehnologice sau îndeplineau unele activităţi. Aşa au apărut conceptele de forţă de muncă şi mână de lucru. Ceea ce interesa era capacitatea acestora de a pune în operă, conform regulilor, deciziile conducătorilor. Conceptul de forţă de muncă era definit ca totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale pe care omul le utilizează în procesul obţinerii bunurilor şi serviciilor.

Managementul resurselor umane presupune îmbunătăţirea continuă a activităţii tuturor angajaţilor în scopul realizării misiunii şi obiectivelor organizaţionale. Aplicarea cu succes a managementului resurselor umane presupune existenţa unui sistem de evaluare a performanţelor, a unui sistem de stimulare a angajaţilor şi de recompensare a rezultatelor.

Obiectivul principal al managementului resurselor umane este acela de a furniza pricepere şi experienţă în acest domeniu, astfel încât să fie obţinute performanţe optime şi sigure, folosind cele mai adecvate metode.

Indiferent de modul de organizare, activitatea de personal dintr-o întreprindere are două categorii de obiective:

- obiective strategice, pe termen lung, care au în vedere organizarea şi planificarea resurselor umane;

- obiective operaţionale, de natură tehnică şi administrativă, care au în vedere activităţile vizând conducerea zilnică a grupurilor de muncă.

Politica în domeniul resurselor umane, formulată de managementul organizaţiei, orientează activitatea fiecărui angajat. Pentru aceasta este necesar ca elementele acestei politici să fie concretizate la fiecare nivel ierarhic.

Preocuparea pentru resurse umane la nivelul managementului de vârf necesită precizarea unor reguli de bază, a unor atitudini faţă de resursele umane pe baza cărora se adoptă deciziile. Acest ansamblu de reguli şi atitudini constituie politica organizaţiei în raport cu resursele umane.

Stabilirea unei politici corecte în domeniul resurselor umane trebuie să ţină seama de importanţa personalului dintr-o organizaţie, de răspunderea care revine managementului şi de obiectivele organizaţiei în acest domeniu. O politică de personal corect formulată este elementul esenţial în obţinerea unor rezultate performante.

Cerinţele unei politici eficiente în domeniul resurselor umane pot fi sintetizate astfel:

- integrarea managementului resurselor umane în managementul organizaţiei;

- obţinerea adeziunii întregului personal;

- acţionarea la toate nivelurile;

- asigurarea unui climat de angajare şi valorificare a potenţialului fiecărui angajat;

- recunoaşterea şi motivarea personalului care obţine rezultate performante;

- stimularea, la fiecare angajat, a dorinţei de îmbunătăţire continuă a propriei activităţi;

- antrenarea în procesul decizional a celor ce dovedesc competenţă profesională.