Rolul și locul turismului internațional în dezvoltarea economico-socială a Greciei

CAPITOLUL I. Studiu de impact al turismului asupra economiei Greciei

1.1. Introducere.

Dezvoltarea turismului atât ca modalitate de petrecere într-un mod plăcut şi instructiv a timpului liber, cât şi ca activităţi prestatoare de servicii solicitate în diverse etape ale unei călătorii turistice, reprezintă una dintre caracteristicile civilizaţiei actuale, cu largi perspective de evoluţie, fiind concomitent consecinţa şi cauza unor mutaţii economice, sociale, culturale şi de mediu.

Industria călătoriilor şi a turismului este, în prezent, una din cele mai importante componente ale economiei mondiale, cu tendinţe semnificative de creştere în viitor deoarece, pe glob, încă există numeroase atracţii turistice neexplorate, necunoscute, pure şi neatinse, spre care fluxurile turistice actuale sunt minime.

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate social-culturală si economică de mare importanţă, în multe cazuri fiind un factor esenţial în balanţa de venituri a ţărilor. În unele ţări (Spania, Elveţia) turismul constituie una dintre cele mai importante ramuri economice dacă se au în vedere veniturile anuale iar în altele (Italia, Franţa, Austria) veniturile obţinute din turism se situează printre ramurile economice de frunte.

Mutaţiile intervenite în viaţa social-economică a lumii după cel de-al doilea război mondial au oferit, printre altele, posibilităţi sporite de creştere a productivităţii muncii, cu multitple efecte pozitive asupra membrilor societăţii, între care: creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare, sporirea duratei timpului liber prin reducerea zilei şi a săptamânii de lucru, prin mărirea concediilor, creşterea speranţei medii de viaţă etc. Iar acestea, la care se adaugă diversificarea şi modernizarea mijloacelor de informare, rapida dezvoltare a mijloacelor de transport etc., au favorizat desprinderea omului de mediul său cotidian, obişnuit, şi formarea deprinderii de a călători.

La nivelul impus de rolul şi funcţiile sale, turismul rezultă din efectul conjugat şi combinat al mai multor ramuri. Unele dintre acestea – construcţiile, energia electrică şi termică, construcţiile de maşini, electronica şi electrotehnica, industria lemnului şi textilă, agricultura şi industria alimentară ş.a. – se află în situaţia de ramuri furnizoare, iar furnizările lor se înglobează fie în baza materială a turismului, fie în producţia oferită de unităţile de alimentaţie publică. Altele – transporturile, comerţul, comunicaţiile, cultura, asistenţa medicală etc. – concură independent la satisfacerea diverselor părţi ale cererii turiştilor. Numărul mare de ramuri care concură la efectuarea de prestaţii turistice indică faptul că “produsul” turistic nu poate fi de calitate superioară decât în măsura în care toate aceste ramuri intră în structura sa cu elemente de calitate ridicată.

Rolul turismului în economia unei ţări poate fi definit prin: aportul la nivelul naţional; valorificarea superioară a resurselor în profil teritorial; ridicarea economică a unei zone lipsite de bogăţii de sol sau subsol; stabilizarea forţei de muncă; asigurarea unei circulaţii băneşti normale; element dinamizator al sistemului economic global, mijloace de diversificare a structurilor economice; factor de instruire şi educaţie; regulator al balanţei de plăţi externe; vocaţie ecologică.

Potenţialul turistic mondial este asigurat atât de obiective naturale (forme de relief, râuri şi lacuri, ţărmuri marine, vegetaţie şi faună etc.) cât şi antropice, realizate de om (monumente istorice, arhitectonice şi de artă, muzee, obiective etnografice şi de folclor etc.), de regulă cele două mari categorii îmbinându-se armonios în unele areale.

1.2. Prezentarea generală a Greciei.

Grecia se află în punctul unde se întâlnesc cele trei mari continente: Europa, Asia şi Africa. Este punctul unde cultura greacă s-a împletit cu cea a imperiului Bizantin şi cu cea acumulată aproape patru secole sub stăpânirea otomană.

Grecia este situată în Peninsula Balcanică, se întinde pe 132000 m2, din care 25000 m2 de suprafaţă este alcătuită de cele 1400 de insule care aparţin continentului. Printre acestea sunt şi câteva insule mai mari, precum insulele Creta, Corfu şi Rodos. Majoritatea insulelor sunt foarte mici şi prin urmare multe dintre ele nu sunt populate.

Frontierele Greciei pe uscat alcătuiesc aproape 1200 de km şi sunt în vecinătate cu următoarele 4 ţări: Albania, Bulgaria, Macedonia şi Turcia. Lungimea coastei greceşti, împreună cu cele 1400 de insule, este de aproximativ 15000 km, aşa că nu e de mirare că oricine va vizita Grecia va găsi aici cele mai frumoase plaje.

Pe lîngă ţărmurile lungi, în Grecia se găsesc şi munţi care depăşesc peste 2000 de metri înălţime faţă de nivelul mării. Cel mai înalt munte este Muntele Olympos, care se ridică la 2917 metrii peste Marea Egee, cunoscut din mitologia antică, ca insula de baştină a zeiilor greci. Un alt munte înalt şi foarte cunoscut este Muntele Athos (Ayion Oros - Muntele Sfânt – 2033 m) situat în nordul Greciei pe peninsula Halkidiki (Chalkidiki). Aici îşi au locul 20 de mănăstiri, 12 schituri şi o mulţime de chilii călugăreşti ortodoxe, în care trăiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocşi. Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic sub suveranitate grecească.