Studiu de caz - Ocna Sibiului

INTRODUCERE

Prin pozitia sa geografica, Romania dispune de o mare varietate de resurse naturale, care dau posibilitatea practicării unei game diverse de forme de turism. Un exemplu bun de forma de turism este turismul balnear care totodata se imbina perfect cu turismul social dar si cel de recrere, acestea aflandu-se in stransa corelatie.

Dintre toate segmentele ofertei de turism din Romania, turismul balnear este singurul care se bazeaza pe un potential permanent, de mare complexitate (substantele minerale existente acoperă intreg registru terapeutic cunoscut si practicat pe plan mondial), practic inepuizabil.

Turismul social este o forma particulara a turismului practicata de categoriile sociale cu venituri restranse si orientata spre satisfacerea necesitatilor lor cognitive, culturale, recreative etc. Concret, sintagma "Turism social" are la bază oferirea de servicii turistice la un tarif scăzut.

Turismul de odihna si recreere , este cea mai frecventa forma de turism intalnita, este adesea cel mai practicat in concediul anual, el reprezentand o forma de relaxare fizica si intelectuala. Turismul de recreere se refera la sejururi scurte, preferate in mod special de catre tineri si practicat mai ales in week-enduri.

Aceste trei forme de turism se imbina intr-un mod practic si in Ocna Sibiului.

STAŢIUNEA BALNEARA “OCNA SIBIULUI”

Cap I: Considerente generale.

1.1 Scurt istoric

Atestata documentar doar in anul 1263, cu toate ca dovezile arheologice atesta prezenta omului in aceste locuri din indepartatele timpuri ale preistoriei, localitatea Ocna Sibiului s-a dezvoltat datorita explotatiilor de sare prezente aici.

Sarea de la Ocna Sibiului era extrasa inca din vremea dacilor, iar romanii, in timpul stapanirii lor in Dacia, au intensificat valorificarea ei, folosind tehnica vremii, pentru ca in secolele XV-XVI, salina de la Ocna Sibiului sa fie considerata cea mai importanta din Transilvania.In timp, in locul salinelor parasite s-au format lacuri sarate, a caror calitate terapeutica era cunoscuta din vremea dacilor si romanilor.

Dovezile scrise in acest sens dateaza din evul mediu, fiind relatat cazul unui ambasador al lui Rudolf al II-lea acreditat pe langa Mihai Viteazul, care, in 1598, a facut baie la Ocna Sibiului si s-a simtit foarte bine.

1.2 Asezare geografica

Staţiunea Ocna Sibiului, denumită şi litoralul Ardealului, este situată la o altitudine de 400 m faţă de nivelul mării în partea nord-vestică a Depresiunii Sibiului, la 15 km de municipiul Sibiu.

1.3 Accesibilitate

Drumul pana la Ocna Sibiului este superb, cea mai indicata modalitate de transport fiind cu masina personala. Drumul nu este foarte lung (cel mult 4 ore din Bucuresti), rutele de acces spre Ocna Sibiului fiind urmatoarele: Bucuresti-Brasov-Sibiu-Oradea (D.N.1-E15), Bucuresti-Pitesti-Sibiu-Deva-Arad (D.N.7) sau Sibiu-Medias (D.N.14).

Rutele puse la dispozitie de CFR sunt: Bucuresti-Ploiesti-Brasov-Codlea-Fagaras-Sibiu sau Ramnicu Valcea-Sibiu-Ocna Sibiului-Medias. De asemenea, la Ocna Sibiului se poate ajunge si cu avionul. De pe aeroportul din Sibiu exista numeroase microbuze care efectueaza zilnic cursei pe ruta Sibiu-Ocna Sibiului.

1.4 Cadrul geografic

1.4.1 Cadrul geografic natural

Zona se incadrează in climatul temperat continental de deal si de podis cu unele nuante locale (inversiuni de temperatura iarna, calm atmosferic, insolatie puternica) particularitati climatice care au un rol important in prevenirea si tratarea unor boli.

Procesul de transformare a minelor in ochiuri de apa sarata a fost continuu si inevitabil. Minele au fost abandonate rand pe rand, in ciuda eforturilor sustinute ale minerilor, apa de ploaie si pânza freatica avand caştig de cauza in final. In timp, sub influenta factorilor climaterici, prabusirea peretilor devenea un fapt iminent, salinele transformandu-se in lacurile de astazi.

Elementul hidrologic este bogat reprezentat prin salba de lacuri ce insumeaza o suprafata hidrologică de 35.700 metri patrati si un volum de 265.700 metri cubi. Salinitatea creste de la luciul apei inspre fundul lacului, cota maxima (320 g/l) fiind atinsa la contactul cu masivul de sare.

Cristalul de sare, atat de banal din anumite privinte (forma, culoare, formula chimica, etc.), uimeste, in continuare, pe langa efectul organoleptic specific, prin proprietătile curative pe care le poseda.