Studiu de Evaluare a Resurselor Turistice Locale - Fundu Moldovei

Amplasare geografică

Teritoriul comunei, subordonata administrativ judeţului Suceava, este situat pe cursul superior al râului Moldova, in partea vestica a judeţului, la o distantă de 13 km faţă de oraşul Câmpulung Moldovenesc şi de 88 km faţă de minicipiul reşedinta al judeţului.

Perimetrul comunei, având forma unui patrulater neregulat, este incadrat intre coordonatele geografice de 47º30' latitudine nordică, în sudul comunei, 47º35' în nordul ei prin satele Botuşel şi Braniştea, 25º20' in longitudine estică prin Smida Ungurenilor, Botuş si Braniştea, 25º25' în partea estica a comunei, chiar prin centrul ei administrativ. Pitorescul acestor meleaguri este neasemuit, aici “muntii picură şi cântă”. Farmecul locului este dat de componentele fizico-geografice, cât şi de componenta socială a mediului încojurător.

Comuna este aşezată in depresiunea tectono-erozivă Fundu Moldovei, inconjurată de culmile Obcinii Mestecănişului şi anume, la est culmea Lucina Muncel, la vest culmea Mestecănişului, in sud culmea Arsâneasa (Arseneasa), iar la nord Moldova treversează culmea Lucina Muncel, unde îşi taie chei pitoreşti in calcare dolomitice.

Pe contactul dintre structura cristalino-mezozoică a Obcinii Mestecăniş şi siclinalul marginal al Raraului şi-a instalat cursul râul Moldova in sarmaţianul inferior, iar în urma acţiunii de eroziune a acesteia şi a afluenţilor a luat naştere depresiunea Fundu Moldovei, care se individualizează în peisaj printr-o vale terasată cu 200-300 m mai joasă decât relieful din jur.

Scurt istoric

Aşezată in lungul văii Moldovei, de la care-şi trage numele, comuna Fundu Moldovei a ocupat şi ocupă un loc important in istoria acestui ţinut.

Denumirea localităţii ar proveni de la faptul că este aşezată pe malurile râului Moldova, iar toponimul Fundu îşi are originea în «Fundus »-ul latin, cu sensul de proprietate, moşie, loc anumit, deci o aşezare aflată pe malurile râului Moldova.

Plauzibilă este şi varianta potrivit căreia acest ţinut de pe Valea Modovei ar fi constituit în vechime un capăt , un fund al Ţării Moldovei. Conform simţului românesc al limbii, Fundu Moldovei ar constitui locul care se află aproape de izvoarele Moldovei, sau moşiile cele mai depărtate ale Ţării Moldovei de odinioară.

Ca orice aşezare, comuna Fundu Moldovei îşi are propria-i legendă de întemeiere : Cică in vremurile vechi… trei români, oieri din Ardeal, anume Petrea Colac, Nechita Ţâmpău şi Leonte Timul… se hotărăsc să treacă munţii, cu turmele, dinspre răsărit... . Şi cum au hotărât au şi făcut... . S-au sfătuit să rămâie acolo pentru totdeauna. Petrea Colac s-a aşezat într-o poieniţă, lângă un pârâu, care de atunci încoace se numeşte Pârâul Colacului. Nechita Ţâmpău s-a aşezat ceva mai la vale in altă poieniţă, lângă un alt pârâu. Dar acel pârâu nu s-a chemat după numele lui, ci Pârâul Arsânesei, după numele unei nepoate de ale sale. Leonte Timul a trecut de cealaltă parte de Moldova şi s-a aşezat cu turmele sale pe alt pârâu şi de atunci se numeşte Pârâul Timului, sau după cum spuneau unii, Chimăn, iar mai recent Timăn. Şi aceşti trei păstori au fost cei dintâi care au descălecat şi au întemeiat satul ce poarta numele Fundu Moldovei.

Ca uniune de obşti săteşti, zona este atestată anterior formării statului feudal Moldova, locuitorii fiind de fapt stânca neclintita de mii şi mii de ani, dintr-un munte puternic care e poporul român, iar drumurile tătpreşti ale căror urme pot fi găsite şi astăzi, cât şi statutul de străjer-grănicer dat locuitorilor Ocolului Câmpulungului Moldovenesc – atestare existând la Dimitrie Cantemir – conferind aşezării, care era înglobată celor 15 state ale « Republicii Câmpulungului Moldovenesc », un statut privilegiat.

Având în vedere că Ocoalele moldoveneşti s-au înfiinţat între anii 1300-1400 şi că Fundu Moldovei făcea partedin Ocolul Câmpulungului, se poate afirma că a luat naştere în perioada descălecatului lui Bogdan sau chiar cu mult înainte, ţinând seama de aşezarea comunei in zona drumurilor tătarilor care constituiau o cale de acces spre Ardeal, precum şi rolul de paynic al frontierei pe care l-a avut populaţia în aceasta parte a ţării.

În documente scrise şi păstrate până în zilele noastre, denumirea comunei Fundu Moldovei este atestata documentar pentru prima dată în hrisovul lui Ioan Grigore Calimah prin care dăruieşte Mariei jitniceroaiei mai mulţi munţi din ţinutul Câmpulungului Moldovenesc, la 1761 : « adică muntele Cucoşul, muntele Găina, valea Porşecul, muntele Petrişul, muntele Mestecăniş, moşia Botăş din Fundu Moldovei, muntele Muncelul Străjii şi munţii ce se cheamă faţa Câmpulungului. » Alţi cercetători consideră că a fost atestat pentru prima dată în 1774, după cum se afirmă în lucrarea lui Daniel Werenka, Topografie der Bukovina, (Cernăuţi, 1895, pag. 30).

Caracteristici

Comuna Fundu Moldovei este alcatuita din noua sate si anume : Botuşel, Botuş, Braniştea, Colacu, Delniţa, Deluţ, Obcina Ursului, Plaiul lui Mistici şi Smida Ungurenilor. In decursul timpului numarul de locuitori din unele sate a scazut vertiginos acestea existand mai mult teoretic decat practic.

Daca in 1989 populatia comunei Fundu Moldovei era de aproximativ 4700 de locuitori in prezent aceasta a ajungand la 4117 locuitori.