Studiul potențialului turistic al Județului Bihor

Capitol I. Localizarea şi caracterizarea zonei

Judeţul Bihor este situat în partea nord-vestică a României, pe cursurile apelor Crişul Repede şi Crişul Negru, este mărginit la est de Munţii Apuseni, iar la vest de Câmpia Tisei.

Are ca vecini la: Est - judeţele Cluj, Alba, Sălaj; Nord - Satu Mare; Sud - Arad; Vest- Ungaria.

Populaţia de 594.615 locuitori este repartizată pe o suprafaţă de 7.544 km2, corespunzătoare unei împărţiri administrativ-teritoriale complexă alcatuită din: 10 oraşe, din care 4 municipii, cu 21 de localităţi componente, 90 de comune şi 429 de sate având reşedinţa de judeţ în Oradea.

Judeţul Bihor este una din cele mai frecvente porţi de acces spre interiorul ţării datorită reţelei de circulaţie naţională şi internaţională, prin căile rutiere E60, E79, E671, DN 19, DN 76, DN 79, căile ferate şi aeroportul Oradea.

Dezvoltarea economico-socială a judeţului

În anul 2008 populaţia ocupată în turism în Bihor era de 5.1 mii persoane din totalul populaţiei ocupate din economie de 275.6 mii personae iar numărul mediu de salariaţi era de 4.789 mii personae în aceaşi perioadă PIB-ul realizat a fost de 11.488.9 mil lei în preţuri curente, corespunzător unei valoari adaugate de 261.7 mil lei, volumul de investiţii nete pentru unităţile active din turism fiind de 65 mil lei în preţuri curente.

În septembrie 2010 erau înregistraţi la Agenţia de ocupare a forţei de muncă 17.155 şomeri, dintre care aflaţi în plată doar 8.247.

Comentarii personale: Din informaţiile pe care le-am citit despre acest judeţ, consider ca are un puternic potenţial de dezvoltare fiind foarte bine poziţionat, reprezentând o adevarată poartă de comunicare cu exteriorul ţării şi având numeroase resurse atât la exteriorul cat şi în interiorul solului care reprezintă adevărate oportunităţi de dezvoltare economică şi socială.

Capitol 2. Caracterizarea potenţialului turistic

Resursele naturale

- relieful este variat, fiind dispus în trepte ce coboară de la est la vest, dinspre culmile Munţilor Apuseni spre Câmpia de Vest. În est, pe teritoriul judeţului, se găsesc culmile înalte, vestice, ale masivului muntos Bihor - cu înălţimi ce trec de 1.800 m - şi masivele Codru-Moma, Pădurea Craiului şi Şes - de înălţimi mai mici (500-1.000 m) - ce completează ca o treaptă mult mai joasă silueta înaltă a Bihorului. Aceste culmi mai coborâte, ce pătrund ca nişte tentacule spre vest, sunt despărţite între ele de depresiunile Beiuşului, pe Crişul Negru, şi Vad-Borod, pe Crişul Repede. Dealurile piemontane fac trecerea spre treapta cea mai joasă, spre Câmpia de Vest (Câmpia Crişurilor, în sud şi Câmpia Barcăului, în nord);

- clima este continental-moderată se află sub influenţa maselor de aer vestice, mai umede şi mai răcoroase. Temperatura medie anuală variază între 6° şi 10,5°C, iar cantităţile precipitaţiilor căzute cresc de la vest spre est, fiind cuprinse între 500 şi 1.200 mm;

- reţeaua hidrografică este formată de Crişul Repede, Crişul Negru, Crişul Repede, Crişul Negru, Barcău şi afluenţii lor care curg de la est la vest;

- bogăţiile naturale ale subsolului sunt reprezentate prin:

- resursele de lignit (Popeşti, Borumlaca, Vărzari, Suplacu de Barcău, Oşorhei);

- bauxită (Munţii Pădurea Craiului);

- nisipuri bituminoase (Derna, Tătăruş);

- petrol (Suplacu de Barcău);

- argile refractare (Bălnaca, Şuncuiuş);

- marmură (Băiţa, Chişcău);

- bentonită (Vadu Crişului);

- izvoare cu ape geotermale (lângă Oradea - Băile Felix şi Băile 1 Mai, Mădăras, Răbăgani şi Tămăşeu)

- ape minerale (Tinca şi Stâna de Vale).

- Resursele solului le formează întinsele suprafeţe ocupate de păduri (cer, gorun, gârniţă, fag, brad, molid), păşuni şi fâneţe naturale;

- Peşteri :

- Peştera Urşilor - (la 86 km de Oradea în satul Chişcău), este de o rară frumuseţe, încântă privirile vizitatorilor cu o superbă arhitectură speologică. Rezervaţia speologică (peste 1 km lungime, la altitudinea de 419 m) desfăşoară o variată gamă de formaţiuni stalagmitice şi stalactitice precum şi resturi de fosile ale ursului de cavernă-dispărut în urmă cu 15.000 de ani;

- Peştera Vântului- (lângă Şuncuiuş, pe malul stâng al Crişului Repede), cea mai lungă peşteră din România-peste 40 km, străbătută de un curs subteran de apă, cu bogate fenomene de coroziune. Datorită caracteristicii rare, este vestită şi peste graniţele ţării. Poate fi vizitată doar cu ghid;