Traseu Turistic Reghin - Bicaz

Regiunea, situată în zona grupei centrale a Carpaţilor Orientali, este una din cele mai fumoase şi spectaculoase regiuni muntoase din România, fiind caracterizată prin multe şi variate oportunităţi turistice.

Traseul se desfăşoară pe teritoriul a trei judeţe: Mureş, Harghita şi Neamţ.

Fig. 1. Traseu turistic Reghin – Bicaz

Aspecte de geografie fizica

Drumul se desfaşoară pe următorul traseu: Reghin - Deda - Topliţa - Gheogheni - Pasul Bicaz - Lacul Roşu - Cheile Bicazului – Bicaz.

Fig. 2. Itinerariu Reghin – Bicaz

Traseul porneşte spre nord-nord -est, pe valea Mureşului, de la Reghin, aflat în Depresiunea Reghinului, mărginită spe vest de Dealurile Mădăraşului şi spre est de Munţii Gurghiului (v. Saca 1776m, v. Fâncelu 1683m, v. Şanţului 1282m).

De la Deda drumul o ia spre est, prin Defileul Mureşului, având la nord Munţii Călimani (v. Pietrosu 2100m) şi la sud Munţii Gurghiului. De la Topliţa spre Gheorgheni drumul se îndreaptă în direcţia sud-sud-est prin Depresiunea Giurgeului, mărginită spre est de Munţii Giurgeu (1545m) şi la sud de Munţii Harghita (v. Harghita-Mădăraş 1800m).

De la Gheorgheni la Bicaz, drumul se îndreaptă în direcţia est-nord-est, traversând mai întâi Munţii Giurgeului prin Pasul Bicaz (1258m), apoi Munţii Hăşmaşu Mare (v. Hăşmaşu Mare 1792m) pe la Lacul Roşu şi prin Cheile Bicaz, urmărind mai departe valea Bicazului având la nord Munţii Ceahlău (v.Ocolaşu Mare 1907m), iar la sud Munţii Tarcău (v. Grindaşu 1664m, v. Măgura Tarcău 1492m).

Munţii Călimani reprezintă o individualitate geologică bine conturat, datorată în principal prezenţei masive a rocilor eruptive care creează aspecte peisagistice deosebite, inclusiv cratere ale vechilor vulcani. Existenţa unor întinse suprafeţe de ecosisteme naturale, abundenţa zâmbrului şi a jneapănului, prezenţa cocoşului de mesteacăn au fost obiectivele principale ale creării acestui parc.

Parcul acoperă aproape în întregime masivul muntos Călimani care este situat în partea nord vestică a grupei centrale a Carpaţilor Orientali, între cursul superior al Mureşului şi Depresiunea Dornelor. Administrativ, se află pe teritoriul judeţelor Suceava, Mureş, Harghita şi Bistriţa Năsăud.

Munţii Călimani sunt cei mai înalţi (2.102 m în Vf. Pietrosu) şi masivi din cadrul lanţului vulcanic românesc şi sunt alcatuiţi în special din andezite, rezultate în urma a două faze eruptive majore. Acestea au imprimat trăsăturile de bază ale masivului: un platou vulcanic dominat de caldera Călimani, cu vizibile urme ale vechilor cratere. În urma proceselor de înghet dezghet au apărut la baza unor versanţi adevarate Amări de pietre. Gheţarii montani şi au lăsat amprenta prin forme mai puţin expresive: fenomene periglaciare, pe versantul nordic al Retitişului, Pietrosului şi pe flancul vestic al Bistriciorului.

Râurile care îşi au izvoarele în Munţii Călimani sunt tributare Bistriţei (Bistricioara, Dorna, Neagră etc.), Mureşului (Topliţa, Ilva, Răstoliţa etc.) şi Someşului Mare (Bistra, Budacu, Bârgau). Există un singur lac (Iezerul Călimanilor) şi câteva mlaştini.

La altitudini de peste 1.700 m sunt specifice temperaturi medii anuale mai mici de 0°C şi precipitaţii de peste 1.000 mm/an. Iernile sunt geroase şi lungi, iar stratul de zăpada persistă pe alocuri chiar 200 zile/an. La altitudini mai mici temperaturile medii anuale ajung până la 6°C, pentru ca precipitaţiile să scadă pâna la 700 mm/an.

Plantele inferioare sunt reprezentate prin 164 micromicete, 96 specii de licheni şi 104 briofite. Plantele superioare sunt prezente prin 774 taxoni, multe specii fiind rare: Achillea lingulata, Aconitum firmum, ceapa de munte, oiţele, Lycopodium alpinum, Woodsia ilvensis, potirasele (Soldanella montana), ochiul găinii.

Caracteristica este vegetaţia lemnoasă de limită, respectiv amestecurile de molid, jneapăn şi zâmbru (Pinus cembra). Frecvent în jnepenişuri sau pe soluri de natură vulcanică apare smirdarul. Pe culmi se află pajişti întinse.

Au fost identificate 236 specii de nevertebrate, ce trăiesc mai ales în sol, în pădurile de conifere.Avifauna este reprezentată printr o specie foarte rară în România, şi anume cocoşul de mesteacăn, al carui habitat se restrânge datorită influenţelor impactului antropic.

Mamiferele sunt reprezentate de specii, precum: ursul, cerbul, mistreţul, căpriorul, iar lupul, jderul de copac şi râsul sunt specii periclitate.

Munţii Gurghiu, împreună cu munţii Harghita, formează artera centrală şi sudică a lanţului eruptiv Căliman Harghita, situat în vestul Carpaţilor Orientali.

Au un relief relativ simplu o creastă generală orientată NV SE, ferestruită lateral de pâraie ce dau naştere la creste cu orientare estică şi vestică. Pe acelaşi aliniament se înşiră câteva căldări, mărturii ale activităţii vulcanice de aici: Fancel, Seaca, Şumuleu şi Ciumani. Pereţii acestora sunt de fapt vârfurile cele mai înalte din regiune şi închid în interior pâraie dispuse radial. În interiorul acestor căldări sunt pante abrupte, pline de blocuri de stâncă şi bolovaniş, greoaie atât la urcat, cât şi la coborât, iar la exterior sunt pante domoale, regulate.

Clima se prezintă ca fiind temperat continentală, cu anumite particularităţi locale, determinate de alternanţa masivelor muntoase cu şirul depresiunilor intramontane şi de orientarea aproximativ perpendiculară a unitaţilor de relief faţă de circulaţia atmosferică a maselor de aer dinspre vest. Temperatura medie anuala: 4 5°C. Precipitaţii medii: 600 700 mm.