Turism - Polonia

CAPITOLUl 1 „ Elemente de cadru general”

1.1. Aspecte geografice

Situare

Polonia (în poloneză „Polska”), oficial Republica Polonă („Rzeczpospolita Polska”) este o ţară situată în nordul Europei Centrale între 49° şi 54° 50’ latitudine nordică, respectiv 14° 07’ şi 24° 08’longitudine estică. Se învecinează cu Germania la vest, Republica Cehă şi Slovacia la sud, Ucraina şi Belarus la est, Lituania şi Rusia la nord; de asemenea prezintă o frontieră maritimă cu Danemarca şi Suedia prin Marea Baltică.

Capitala Poloniei este Varşovia, centrul transportului şi cel mai important nod feroviar, oraşul fiind amplasat central. Capitala anterioară, Cracovia este situată pe malul Vistulei de Sus.

Polonia se află în fusul orar al Europei Centrale, timpul solar al meridianului 15°, care trece la vest de Jelenia Góra, Zielona Góra şi Gorzów Wielkopolski, şi la est de Szczecin.

Punctele extreme ale Poloniei sunt:

- la sud: vârful Opołonek (49°00' N);

- la nord: Jastrzębia Góra, cartierul oraşului Władysławowo (54°50' N);

- la vest: curba fluviului Odra în apropierea satului Osinów Dolny (14°07' E);

- la est: curba râului Bug în apropierea satului Zosin (24°09').

Centrul geografic al Poloniei se află în satul Piątek, powiat łęczycki. Cel mai vechi centru

calculat al Europei (1775) este în Suchowola, powiat sokólski. Alte localităţi aflate pe acest punct pe teritoriul Poloniei nu sunt de acord cu calculele ştiintifice.

Suprafaţă

Republica Polonă are o suprafaţă de 312.683 km², situându-se pe locul al nouălea în Europa ca mărime; teritoriul său ocupă 3% din suprafaţa continentului, ceea ce situează Polonia pe locul 69 în lume. Lungimea frontierelor Poloniei este de 3.511 km, dintre care 440 km reprezintă o frontieră maritimă (coasta Mării Baltice care nu formează frontiera statală, are o lungime de 528 km), după cum se prezintă în continuare: Germania la vest (467 km), Republica Cehă (796 km) şi Slovacia (541 km) la sud, Ucraina (535 km) şi Belarus (418 km) la est, Lituania (104 km) şi Rusia (210 km) la nord, Danemarca şi Suedia pe Marea Baltică.

De la nord la sud Polonia se întinde pe o lungime de 649 km sau 5° 50’, acst fapt cauzează o diferenţă în durata zilei între nordul şi sudul ţării. Vara ziua este în nord mai lungă cu aproximativ o oră, pe când iarna este invers. De la vest la est, ţara are 689 km sau 10° 02’; întinderea totală a Poloniei (vest – est şi nord – sud) este de 15° 51’.

Populaţie

Numarul populaţiei din Republica Polonă este de 38.518.241 polonezi, fapt ce situează ţara pe locul 8 în continentul european, şi locul 31 în lume. Densitatea populaţiei este de 122 locuitori / km². În perioada de formare a statului, Polonia avea o suprafaţă de aproximativ 250.000 km², şi aproape un milion de locuitori. În timpul regelui Kazimierz III cel Mare, populaţia a crescut la 2,5 milioane de locuitori pe un teritoriu de aproximativ 270.000 km². Uniunea cu Lituania a adus cu sine o creştere a populaţiei şi a teritoriului. În timpul lui Ştefan Báthory, „Rzeczpospolita” a avut o suprafaţă de un milion de kilometri pătraţi, iar populaţia a ajuns la 9 milioane. Când Polonia şi-a pierdut independenţa, a avut o populaţie de aproximativ 13-14 milioane, dar majoritatea lor (în secolul XVIII aproape 60%) nu vorbeau limba poloneză şi nu s-au declarat polonezi. După Primul Război Mondial Polonia, devenind stat independent, avea aproximativ 20 de milioane de locuitori, din care 1/3 a fost de naţionalitate nepoloneză. Între 1921 şi 1939 populaţia statului a crescut de la 27,2 de milioane la 35,2 de milioane.

Astăzi, minorităţile naţionale şi etnice reprezintă doar 4% din întreaga populaţie a statului. După Al Doilea Război Mondial în Polonia a fost consemnată o creştere demografică incredibilă. În ani '50 ai secolului XX s-au născut 500.000 de oameni pe an (ceea ce era egal cu populaţia contemporană a Cracoviei).

După aceasta au mai fost două valuri de creştere demografică: la începutul anilor '70 şi la începutul celor '80. După căderea comunismului ritmul de creştere a populaţiei a scăzut şi în secolul XXI a atins nivelul 0.

Astăzi se observă creştere mică pentru că unda din anii '70 a întrat în faza de procreare când statul polonez a început politica sa de suport pentru familii. Totuşi, din Polonia au plecat spre statele UE aproximativ 500.000-2 milioane de tineri. Conform unor surse, populaţia Poloniei va scădea la 30 de milioane în anul 2030.

Polonezii, care reprezintă 95,63% din populaţia Poloniei, sunt un popor slav şi conform datelor Recensământului Naţional, în Polonia trăiesc 36.834.994 de polonezi. Alte naţionalităţi şi grupuri etnice menţionate sunt :

-silezieni: 173.200 de persoane (0,45%)

-germani: 152.900 de persoane (0,40%)

-bieloruşi: 48.700 de persoane (0,13%)

-ucrainieni: 31.000 de persoane (0,08%)

-romi: 12.900 de persoane (0,03%)

-ruşi: 6.100 de persoane (0,01%)

-lemci: 5.900 de persoane (0,01%)

-lituanieni: 5.800 de persoane (0.01%)

Limba oficială

Limba poloneză ( „polszczyzna” , „język polski” ) este o limbă slavă de vest, vorbită de aproximativ 42,5 milioane de persoane în întreaga lume, în principal în Polonia. Precedată de rusă şi urmată de ucraineană, este cea de-a doua limbă slavă după numărul vorbitorilor.

Multe persoane care vorbesc limba poloneză locuiesc şi în părţile vestice ale Belarusului şi ale Ucrainei, precum şi în Lituania estică, în special în jurul oraşului Vilnius. Din cauza emigraţiei din Polonia, se găsesc milioane de vorbitori în multe ţări, cum ar fi Australia, Brazilia, Canada, Regatul Unit şi Statele Unite ale Americii. Poloneza este principala reprezentantă a limbilor lehitice, ramură a limbilor slave de vest. S-a dezvoltat pe teritoriul Poloniei actuale în principal din dialectele şi graiurile slave vorbite în Polonia Mare şi Polonia Mică. Lexicul este în mare parte comun cu cel al limbilor slave învecinate, în special slovaca (ruda cea mai apropiată), ceha, bielorusa şi ucraineana.

Limba poloneză este cea mai răspândită limbă în Polonia, şi singura care are statut de limbă oficială. Aproximativ 96% dintre oamenii care trăiesc în Polonia declară această limbă ca fiind limba lor natală şi o vorbesc acasă.

Alte patru limbi sunt limbi auxiliare şi pot fi folosite în cele cincizeci şi una de comune:

- bielorusa (aproximativ 220.000 de vorbitori — poate fi folosită în 12 de comune);

- caşubiana (aproximativ 3.000 - 200.000 de vorbitori, rezultatele evaluărilor variază — poate fi folosită în 10 comune);

- germana (aproximativ 500.000 de vorbitori - poate fi folosită în 28 de comune);

- lituaniana (aproximativ 3.000 de vorbitori — poate fi folosită într-o comună).

Alte limbi folosite sunt:

- romani ( patru dialecte, aproximativ 40.000 de vorbitori);

- ucraineana (aproximativ 150.000 de vorbitori). Existenţa limbii sileziane este un subiect de discuţie al lingviştiilor şi al opiniei publice.

Se studiază câteva limbi străine în Polonia. Cea mai populară este limba engleză. Înainte de schimbările politice din 1989, limba rusă a fost cea mai cunoscută în societate. Celelalte limbi printre care germană, franceză, italiană, spaniolă şi „limbile clasice” (latină şi greacă veche) nu au fost foarte populare niciodată. Studenţii universităţilor pot de asemenea să înveţe alte limbi, precum ceha, greaca sau româna, dacă aleg studii filologice.