Islanda - strategia dezvoltării turismului

Introducere

Turismul se referă la activităţile desfăşurate de persoane, pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afară reşedinţei obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an, cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.

Turismul costier contează mult pe combinaţia unică de resurse aflate la graniţa dintre uscat şi ambianţa marină: soare, plaje, privelişti panoramice remarcabile, diversitate biologică abundenţă (păsări, balene, corali).

Acest tip de turism a devenit un fenomen, astfel de la mijlocul secolului XX acesta este accesibil aproape oricui. În prezent, 63% dintre europeni prefera să-şi petreacă vacanţă în zonele costiere.

Sectorul acesta a cunoscut cea mai rapidă creştere dintre cele existente în turismul zilelor noastre.

Economia şi politica turismului internaţional reprezintă astăzi un ansamblu complex şi coerent.

Contribuţia turismului la dezvoltarea economiei locale nu este deloc de neglijat, datorită faptului că mediul înconjurător reprezintă una dintre componentele de bază ale valorilor industriei turismului, veniturile realizate de către acest sector sunt utilizate că o măsură a valorii economice a zonelor protejate.

Turismul joacă un rol important în viaţa economică a statelor lumii, reprezintă o sursă de venit pentru zonele gazdă, de aceea trebuie elaborată o strategie de management şi planificare, pentru a îmbina interesele de afaceri, preocupările pentru mediul înconjurător şi pentru cultura.

Statul este direct interesat în dezvoltarea turismului, astfel la nivel macroeconomic acesta intervine în calitate de coordonator al întregii activităţi. Acesta stabileşte priorităţile strategiei economico-sociale şi modul de alocare a resurselor, dar intervine şi în armonizarea intereselor acestora.

Spre deosebire de alte industrii, turismul este o industrie a creşterii care îl face atractiv pentru guverne.

Pentru Islanda, turismul, înseamnă foarte mult, mai ales de când a fost resimţită criză economică. Deprecierea coroanei islandeze a făcut posibilă vizitarea „Ţării focului şi a gheţii” de către numeroase persoane până în prezent.

ISLANDA

Islanda face parte din ţările nordice ale Europei, este cea mai mică tara nordica după populaţie şi penultima după suprafaţă, aceasta având aproximativ 319.000 de locuitori şi 103.000 km2

Limba islandeză este una din cele mai apropiate, dintre limbile nordice, de vechea limbă « Norse », care era vorbită în întreaga Scandinavie. Engleza este a doua limbă ca răspândire în Islanda, cunoscută de circa 90% din populaţie. Deşi Danemarca a fost puterea colonială timp de secole, limba daneză nu este larg răspândită, fiind, totuşi, obiect de predare în şcoli.

Capitală să este Reykjavik, cea mai nordică din lume, este situată în sud-vestul Islandei, în golful Faxaflόi, este protejat de vânturile sălbatice din nord de Muntele Esja şi presărat cu izvoare geotermale din care se ridică coloane lungi de aburi.

Cel mai mare oraş, în afară capitalei, este Akureyri, aflat în nordul ţării, cu o populaţie de circa 16.000 locuitori. Populaţia Islandei este răspândită de-a lungul coastei, interiorul ţării fiind, în bună măsură, nelocuibil. Cea mai mare concentrare de populaţie, inclusiv capitală, se afla pe coasta de sud-vest. Circa 91% din populaţie locuieşte în zonele urbane şi 9% în comunităţi rurale.

„Ţara focului şi a gheţii” se afla pe un strat bazaltic de aproximativ 600 m, format în urma unei erupţii vulcanice înregistrate acum circa 20 milioane de ani, şi este traversată de Dorsala Medio-Atlantica, o falie apărută prin depărtarea plăcii tectonice euro-asiatice de cea nord-americană în procesul de deriva a continentelor.

Aproape jumătate din suprafaţa ţării este ocupată de un platou deşertic, iar 12% constituită din uriaşe calote de gheaţă care se metamorfozează permanent şi împing spre marginea lor pustiuri de morene.

Islanda are un climat temperat oceanic, cu ierni destul de blânde şi cu veri răcoroase, unde temperatura poate urca vara până la 12°C ziua, iar iarna coboară până la 0°C. Curentul cald din Golful Mexicului şi vânturile sud-vestice din Atlantic asigura o vreme destul de blândă pe coasta vestică, cu temperaturi mai mari decât la Zürich sau New York.

Apropierea de Cercul Polar face că Islanda să aibă în mijlocul iernii doar câteva ore de lumină (la 1 ianuarie 3 ore şi 25 minute la Reykjavik, iar la Ísafjörður 3 ore şi 9 minute), fapt răspunzător de tulburările afective de sezon, care, după unele studii afectează 3,8% din populaţia ţării, dar au parte şi de fenomene extraordinare precum aurora boreală, iar în lunile iunie şi iulie de soarele nocturn. Aurora boreală poate fi văzută de la sfârşitul lui septembrie până la începutul lunii mai, în nopţile senine, ea este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Soarele de la miezul nopţii seamănă mai degrabă cu un apus pentru noi.