Turism Rural

Introducere

Orientarea turismului către zonele rurale a fost încurajată pe de o parte de politica dezvoltării regionale a Uniunii Europene colaborată cu politicile naționale ale statelor membre, iar pe de altă parte de efectele și implicațiile sociale pozitive ale acestuia.Analizele efectuate de Organizația Mondială a Turismului arată că turismul în mediul rural se dezvoltă într-un ritm mai rapid decât turismul clasic.

Turismul rural cuprinde toate activitățile turistice desfășurate în mediul rural, ca factor economic de dezvoltare locală, rezultând din serviciile prestate clienților în vederea satisfacerii nevoilor acestora. Sunt tot mai mulți cei care, după un an de muncă și griji, doresc să petreacă o vacanță ,, de neuitat’’ cât mai aproape de frumusețile naturii și cât mai departe de forfota marilor orașe, de zgomot și de poluare. Nu mai tânjesc după hoteluri luxoase, dar nu ar renunța la un minimum de efort. Dorința poate fi perfect îndeplinită prin practicarea turismului rural.

Agroturismul ( formă a turismului rural ) utilizează drept spații de cazare și servire a mesei fermele sau pensiunile agroturistice, atât în România cât și în UE.

România a prezentat o destinație turistică importantă pentru piața zonală, promovând, cu precădere, produsele turistice de litoral, stațiunile balneare, programele culturale și mănăstirile din nordul Moldovei și Bucovina.

Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind necompetitivă în raport cu exigențele cererii turistice și ale produselor turistice similare de pe piața internațională.

Puritatea, frumosul și armonia cadrului natural din ariile montane, de deal și deltă, reprezintă surse de atracții turistice care facilitează realizarea în spațiul rural a unor oferte turistice larg diversificate și personalizate. Peisajul, elementele floristice și faunistice (cinegetice și piscicole ) , formele de relief atractive, râurile și lacurile, factorii naturali de cură (ape minerale, namoluri terapeutice, saline) rezervații naturale, parcurile naturale creează posibilități multiple de practicare a agroturismului.

Satul românesc prin continuitatea sa a păstrat nealterate elementele spiritualității românești. Alături de cadrul natural, spațiul rural românesc dispune de un potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate. Acest potențial reprezentat prin arhitectură populară, meșteșugurile tradiționale, tehnici populare, folclor și obiceiuri ancestrale, religie, sărbători populare, este completat cu monumente istorice și de artă, vestigii arheologice, muzee etc.

Satul românesc dispune așadar de un inestimabil tezaur cultural – istoric.

În România, turismul rural cu componenta sa agroturismul se practică neoficial de peste 60 de ani. Dar, o dezvoltare amplă și chiar o organizare pe piața internă și externă a cunoscut abia după 1990. La nivel internațional, în anul 1994 pentru promovarea și organizarea turismului rural s-a înființat Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural – ANTREC. Asociația la nivelul anului 2007 reunea 32 de filiale în teritoriu și 3500 de membri - proprietari de pensiuni turistice, pensiuni agroturistice din 800 de localități cu peste 20.000 de locuri de cazare.

Din ințiativa unor specialiști din cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare în 1993 s-a instituit Federația Română pentru Dezvoltare Montană.

De asemenea au mai apărut și alte asociații locale de promovare și chiar de dezvoltare a turismului rural. Cu toate astea, agroturismul nu are o organizare proprie atât la nivelul prestatorilor de servicii turistice sau conexe acestora, cât și la nivel zonal și național.

Ca activități economice și socio-culturale, turismul rural și agroturismul se regăsesc în normele de protecție a mediului natural și umanizat pe principii ecologice. Se poate aprecia că cele două forme de turism se înscriu în aria ,, ecoturismului care ca definiție și conținut depășește sfera ariilor protejate.