Turismul Culinar

Turismul culinar este o specie aparte din domeniul călătoriilor. Scopul ce ii animă pe adeptii săi este descoperirea frumuseţilor lumii sub raportul secretelor specifice bucătăriei diferitelor ţări. Pasionaţii sunt în căutarea comorilor culinare. Satisfacţia nu mai vine din plăcerea analizatorului visual ci din cea a papilelor gustative. Nu mai sunt căutate relicve ale trecutului istoric sau peisaje luxuriante ci restaurantele cu tradiţie în care poţi gusta ceva din ceea ce poporul respectiv are mai autentic în materie de gastronomie.¹

Turismul culinar a început pe vremea când europenii călătoreau ani de zile în căutarea mirodeniilor asiatice. Astazi face parte din agroturism şi pune accent pe degustarea de preparate alimentare şi băuturi locale. "El promovează experienţele gastronomice unice şi impresionante, nu doar pe cele care au castigat patru stele", subliniaza Erik Wolf, preşedintele Asociatiei Internaţionale de Turism Culinar. "Deşi neglijat în trecut, turismul culinar este o piaţă importantă care susţine dezvoltarea economică şi a comunitaţii, oferind totodata turistului o imagine mai amănunţită asupra diverselor culturi". Acest tip de turism, continua el, este practicat atât în zonele rurale, cât şi în orase, şi ar trebui sa fie o activitate constantă, accesibilă pe tot parcursul anului.

Rich Harrill, directorul Institutului International de Cercetare în Turism, adaugă că el devine o ramură importantă a turismului cultural. "Oamenii care practica turismul culinar sunt pensionari cu bani şi timp, precum şi cu un anumit nivel de sofisticare", explica el. "In principiu, sunt oameni educati, interesati de mancare şi vin".Wolf considera că viitorul stă in produsele traditionale: "Oamenii caută lucruri proaspete, pline de savoare şi sănătoase. Din ce în ce mai mulţi oameni sunt preocupaţi de provenienţa produselor. Se simte o tendintă de creştere pentru mâncărurile tradiţionale".²

Dintotdeauna, în locurile în care a călătorit,turistul a trebuit să servească masa, să-şi asigure hrana, adică să servească fie o masă axată pe o alimentaţie obişnuită, fie pe o alimantaţie ceremonială şi festivă(de nuntă şi de naştere).

¹ www.egirl.ro

²www.theinvestormagazine.ro

Însă, evolutiv vorbind, atractivitatea şi preferinţa pentru servirea mesei în anumite zone(felurile de mâncare, modalitaţile de preparare a mâncărurilor, întreaga ambianţă a mesei etc)au venit mai mult tocmai din faptul că mediul sociocultural( şi cel natural în general) îşi pune amprenta în mod vizibil asupra hranei.Astfel, “modele de alimentaţie” specifice zonal, desprinse din cunoaşterea mediului(amintit) modele care s-au perpetuat cu mici variaţii, din generaţie în generaţie³ au ajuns să fie în unle situaţii cheia actului turistic.

Când puterea de influenţă a tradiţiei se manifestă în alimentaţie obişnuită şi, cu deosebire în cea ceremonmială şi festivă, credem că avem de a face cu un turism culinar sau gastronomic, ca subtip al celui cultural.De ce? “Sistemul alimentar al unei colectivităţi reflectă, în genere, tradiţia ei cultural” aspect remarcat prin cercetarea ştiinţifică, opinează Ofelia Văduva sau “totodată el poate fi un concept ca o transpunere în domeniul material a unor elemente ale sistemului cultural, devenind în acest fel parte integrantă a culturii unui popor”, ori după G. Wiegelmann(Bonn, 1971)” el poate fi un indicator pentru analiza profilului cultural sau pentru aprecierea tendinţelor

moficărilor cultural în cadrul grupului respectiv”.4

Aspecte zonale din practica culinară a poporului român

De-a lungul veacurilor,sub incidenţa cadrului natural şi a condiţiilor istorice ale tării s-a format o bucătărie specifică, în care în afară de alimente proveniten din cereale şi legume, au dominat sortimentele de carne(pescuit şi vânat)care alături de produsele lactate au creat faima gastronomiei româneşti.Un rol important în diversificarea bucătăriei tradiţionale l-a avut contactul dintre populaţia autohtonă de sorginte românească cu alte populaţii care au fost asimilate spaţiului ramânesc.Astfel ruşii-lipovenii, ucrainienii, grecii, evreii, turcii,maghiarii care locuiesc pe aceleaşi meleaguri de multă vreme au contribuţia lor în dezvoltarea reţetelor culinare tradiţionale.

³ Romulus Vulcănesu(coordonator ştiinţific),Introducere în etnologie,Editura Academiei RSR,Bucureşti, 1980,p.99

4 Apud.Romulus Vulcănescu(coordonator ştiinţific),Introducere în etnologie,Editura Academiei RSR,Bucureşti, 1980,p.107

S-a născut o bucătărie tradiţonal românească cu puternice influenţe etnice, ceea ce e de necontestat şi astăzi pentru că a rămas regionalizată cu toate reuşitele în importirile culinare.Totuşi un merit, al gastonomiei romăneşti, în ceea ce priveşte influenţa altor preparate stăine, constă în faptul că şi-a însuşit acele preparate care s-au putut adapta gusturilor şi preparatelor româneşti.5 Astfel aproape toate preparatele după reţete străine au fost modificate şi adaptate ca atare6 . De aceea bucătăria românească se poate plia foarte uşor după preferinţele turiştilor străini.7