Turismul în Spania

Cap 1: Prezentarea generală a Spaniei

Numele „Spania” este derivat din „Hispania”, numele în latină cu care romanii se refereau la toată peninsula, și pe care l-au preluat din grecul „Hispanía, utilizat de către Artemidor din Efes (sec.I î.Hr.), autorul celei mai vechi hărți a Occidentului, în care descrie amănunțit Hispania romană. Originea termenului „Hispania” este atribuit fenicienilor, prima civilizație non-iberică, care a ajuns în peninsulă pentru a-și extinde comerțul și care a fondat, între altele, orașul activ cel mai vechi din Occident. În limba lor punică l-au numit Isephanim, „Coastă de iepuri”. Iepurii se găseau și încă se găsesc în abundență în Andaluzia, iar unele monede bătute în epoca lui Hadrian reprezentau personificarea Hispaniei ca o doamnă așezată, cu un iepure la picioarele ei. Spaniolul tipic a dispărut cu mult timp în urmă. În sec al XIX lea, scriitorii și artiști țeseau imagini despre un tărâm locuit de femei voluptoase, cu părul negru și ochii de foc și de bărbați cu mustață, cu înfățișare pitorească. Astăzi, acești oameni sunt rar întălniți ca urmare a faptului ca Spania ocupă un loc aparte în rețeaua globalizării. Dincolo de suprafață, se află o structură complexă de diferențe regionale și de tradiții profund înrădăcinate. Astfel în acest capitol voi prezenta poziția geogafică a Spaniei în Europa, mediile politice, sociale și economice precum și principalele atracții naturale și antropice care atrag anual mii de turiști.

1.1. Poziția geografică a Spaniei în Europa și pe glob

Spania este situată în Europa Occidentală și ocupă cea mai mare parte a peninsulei Iberice. Mai deţine două arhipeleaguri principale Insulele Canare în Oceanul Atlantic și Insulele Baleare în Marea Mediterană şi două oraşe Ceuta și Melilla în nordul Africii. Spania are ca vecini Golful Biscaya la nord, mările Mediterană şi Balearică la est-sud-est, sud-est şi sud, Portugalia şi Oceanul Atlantic la vest, iar Franţa şi Andorra la nord-est, de-a lungul lanţului Munţilor Pirinei. Teritoriul de bază al Spaniei este dominat de platouri înalte și de lanțuri muntoase ca și Pirineii și Sierra Nevada. Din acesti munți izvorăsc mai multe râuri importante, precum Tagus, Ebro, Duero, Guadiana și Guadalquivir. De-a lungul coastelor se găsesc câmpii aluvionare, din care cea mai mare este Guadalquivir în Andaluzia. Spania se invecineaza la est cu Marea Mediterană (conținând Insulele Baleare), la vest cu Oceanul Atlantic, unde se găsesc, pe coasta Africană, Insulele Canare.

Are o suprafață de 504,782 km/2 și se împarte în 17 regiuni inclusiv insulele Bleare și insulele Canare, 3 mici posesiuni de/a lungul coastei Marocane Islas Cafarinas, Penon de Alhucemas și Penon Velez de la Gomera și 50 de provincii autonome. Are o populație de 40,2 milioane de locuitori.Populația Spaniei este înparțită în 74% sunt spanioli, urmați de catalani cu 17% , gali cu 6% și baști cu 2%. Între minoritățile țării cei mai predominanți sunt marocanii și englezii.

1.2. Mediul politic al Spaniei

Spania este o monarhie constituţională, cu o monarhie ereditară şi cu un parlament bicameral, Cortes sau Ansamblul Naţional. Puterea executivă consistă din Consiliul de Miniştri prezidat de Preşedintele Guvernului (asemănător unui prim ministru), propus de monarh şi ales de către Ansamblul Naţional după alegerile legislative. Puterea legislativă este formată din Congresul Deputaţilor (Congreso de los Diputados) cu 350 de mebrii, aleşi prin vot popular pe liste-bloc, prin reprezentarea proporţională, destinaţi să servească timp de patru ani, şi un Senat sau Senado cu 259 de locuri din care 208 formate din aleşi direcţi pe baza votului popular şi ceilalţi 51 trimişi de legislaturile locale pentru a servi tot timp de 4 ani.

Spania este, în prezent, statul autonomiilor, formal unitar, dar, de fapt, funcţionând ca o federaţie de Comunităţi Autonome, fiecare cu puteri şi legi diferite (de exemplu unele au propriile lor sisteme educaţionale şi de sănătate, altele nu). Există unele probleme cu acest sistem, de vreme ce unele guverne autonome (acelea conduse de partide naţionaliste) încearcă un tip mai federal de relaţii cu Spania, în timp ce guvernul central încearcă să reprime ceea ce unii văd ca şi o autonomie excesivă a unor comunităţi autonome.

Spania face parte din organizaţii globale : Organizaţia Naţiunilor Unite din 14 decembrie 1955; Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord din 30 mai 1982; Organizaţia pentru Cooperare si Dezvoltare Economică precum şi din organizaţii continentale: Uniunea Europeană din 1 ianuarie 1986; Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa; Tratatul Uniunii Europene Occidentale şi Tratatul Agenţiei Europene de Apărare.