Valorificarea Potențialului Turistic

1.Localizarea şi caracterizarea judeţului

1.1Scurt istoric

Prima atestare documentară certă a oraşului apare într-un hrisov emis de cancelaria domnitorului Mircea cel Bătrân la 20 mai 1388 unde se vorbeşte de o moară la Râmnic, iar dintr-un alt hrisov (4 septembrie 1389) se desprinde formularea „oraşul domniei mele, Râmnic", ceea ce dovedeşte că pe aceste locuri există o aşezare cu rang de oraş domnesc şi deci cu tradiţie urbană mult mai veche.

Primul sigiliu al oraşului Râmnicu Vâlcea datează din 1506, fiind unul dintre cele mai vechi însemne de acest fel din Ţara Românească. De numele lui Mircea cel Bătrân se leagă aşadar prima atestare documentară a Râmnicului ca oraş domnesc.

În jurul episcopiei Râmnicului Noului Severin, care îşi avea sediul aici, îşi vor desfăşura activitatea cărturari de marcă, a căror simplă înşiruire ne dă o imagine completă asupra a ceea ce a fost Râmnicul: Antim Ivireanul, Climent, Chesarie, Filaret, Naum Râmniceanu, Dionisie Eclesiarhul etc. Venirea lui Antim Ivireanul, ca episcop al eparhiei oltene şi aducerea la Râmnic a tiparniţei sale de la Snagov, a dat un nou curs dezvoltării spirituale a cetăţii într-o perioadă plină de contradicţii.

La 29 iulie 1848, în Zăvoiul râmnicean s-a desfăşurat o mare sărbătoare naţională: sub bagheta lui Anton Pann, o formaţie corală a intonat imnul libertăţii naţionale, “Deşteaptă-te române”. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a poposit deasemenea de două ori la Râmnicu Vâlcea.

După 30 decembrie 1947 mica burghezie ce contribuise la creşterea economică a regiunii, precum şi marile familii cu tradiţie în zona (Simian, Otetelişanu, Bratianu, Pleşoianu, Hanciu, Lupaş şi Procopiu) dispar sau îşi pierd cu totul influenţa sub dictatura comunistă. Au fost distruse în acea perioadă multe exemple de artă arhitectonică veche

În 1968 oraşul redevine capitală de judeţ, este ridicat la rang de municipiu şi ajunge un important centru industrial al ţării.

1.2Aşezare geografică

Județul Vâlcea, localizat în sudul României, se întinde pe o suprafață de 5.765 km² și se învecinează cu județele Alba și Sibiu la nord, județul Argeș la est, județul Olt la sud și sud-est, județul Dolj la sud-vest, județul Gorj la vest și județul Hunedoara la nord-vest.

1.3Nivelul de dezvoltare economico-socială

Aproximativ 60% din populaţie aparţine grupurilor de populaţie activă (15-59 ani pentru bărbaţi şi 15-54 ani pentru femei).

Numărul populaţiei este de 413.570 din care 161.755 în zonele urbane si 251.815 în zonele rurale.

La 30 aprilie 2011 în judeţ erau înregistraţi 9.328 şomeri, din care îndemnizaţi 4.388, în scădere cu 1.026 de şomeri (îndemnizaţi şi neindemnizaţi) faţă de luna anterioară. Din totalul şomerilor 4.082 sunt femei (43,76%), iar 8.661 provin din sectorul privat, faţă de 667 şomeri proveniţi din sectorul public.

Din punct de vedere administrativ, județul Vâlcea este împărțit în 2 municipii, 9 orașe și 78 de comune.

Principalele ramuri economice ale județului Vâlcea sunt agricultura, industria chimică, industria lemnului, industria alimentară ,etc. Industria chimică este reprezentată de fabrici și combinate precum Oltchim S.C., Uzinele Sodice Govora, ambele aflate la distanță de 10 km față de Râmnicu Vâlcea. Indusria energetică: hidrocentrale construite de-a lungul râurilor Olt și Lotru (Barajul Lotru-Ciunget). Industria lemnului este prezentă la Râmnicu Vâlcea și Brezoi.

1.4Căi de acces

Distanţa de la Râmnicu Vâlcea la principalele oraşe din jur este uşor de parcurs, cu mijloace auto, reţeaua rutieră din regiune fiind de curând refăcuta şi modernizată: Bucureşti (175 km), Piteşti (60 km), Craiova (123 km), Sibiu (99 km), Târgu Jiu (115 km), Slatina (100 km).

În cadrul reţelei rutiere şi feroviare, Râmnicu Vâlcea este un loc important, el găsindu-se amplasat pe una din principalele căi rutiere internaţionale care leagă Europa Centrală de Peninsula Balcanică, respectiv pe DN 7 Bucureşti – Piteşti – Rm.Valcea – Sibiu, dar şi pe drumurile naţionale DN 67 Tg.Jiu – Horezu – Râmnicu Vâlcea şi DN 64 Craiova – Drăgăşani – Râmnicu Vâlcea.

Nu există aeroport, însă la punctul numit Malul Alb, la 4 km departare de oraş, există un teren amenajat pentru decolarea – aterizarea avioanelor utilitare.

2.Prezentarea potenţialului turistic al judeţului

2.1Resurse turistice naturale

Prin așezarea sa geografică, județul Vâlcea beneficiază de aproape toate formele majore de relief: munți, dealuri subcarpatice, podiș și lunci cu aspect de câmpie, dispuse în trepte de la nord la sud, întregite de defilee ale Oltului și Lotrului, străjuite de munții Cozia, Căpățânii, Făgăraș, Lotru și Parâng. Aici între masivele de munți se află una din cele mai mari depresiuni intramontane din județ, cunoscută sub numele de Tara Lovistei.

Lacul Vidra este un lac de acumulare fondat în 1972, are o suprafaţa de 940 ha, lungime de 9 km si este înconjurat de păduri de molid.

Barajul Vidra este amplasat pe râul Lotru, în cheile Vidra, la 30 km amonte de staţiunea Voineasa. Reprezintă principala amenajare din cadrul schemei de amenajare a râului Lotru.

Circa 25% din debitul regularizat provine din aportul Lotrului care are un debit mediu multianual la Vidra de aproximativ 4,5 mc/ sec.

În regiunea deluroasă clima este de tranziţie între cea aspră şi foarte umedă (800 -1.000 mm precipitaţiuni anual) de la munte, şi cea secetoasă din câmpia Dunării. Astfel, nicăieri în acest judeţ precipitaţiunile nu scad sub 500 mm.Oltul, care face limita judeţului către răsărit, primeşte pe cuprinsul acestui ţinut, numeroşi afluenţi, dintre care putem menţiona : Lotrul, Bistriţa, Luncavăţul şi Olteţul cu Cerna.