Potențialul turistic în județul Gorj

Cadrul turistic natural, social-economic şi cultural

Judeţul Gorj dispune de un potenţial turistic diversificat reprezentat printr-un cadru natural pitoresc, prin monumente de artă şi arhitectură de mare valoare artistică, unele dintre ele de interes internaţional, precum şi de un valoros patrimoniu folcloric şi etnografic.

Această unitate administrativă se găseşte situată în partea de sud-vest a ţării, în nordul Olteniei, având limite comune cu judeţele Caraş-Severin, Dolj, Hunedoara, Mehedinţi şi Vâlcea. Ocupă o suprafaţă de 5.602 km2 (2,4 % din suprafaţa ţării) fiind un judeţ de mărime mijlocie, ce se suprapune aproape în întregime bazinului hidrografic al cursului mijlociu al Jiului, care străbate judeţul de la nord la sud.

Relieful zonei cuprinde masive montane, zona dealurilor submontane şi o zonă colinară extinsă în jumătatea sudică a judeţului.

Masivele montane prezente în judeţ fac parte din grupa Carpaţilor Meridionali. Existenţa unor roci foarte rezistente, granite, şisturi cristaline, calcare, în zona montană au creat numeroase văi şi culoare extrem de spectaculoase devenite obiective de interes turistic. În zonă există platouri de nivelare ce au favorizat dezvoltarea unor localităţi în zona montană şi pot constitui un avantaj în exploatarea turistică a zonei ca una turistică.

Expunerea sudică a zonei creează cadru favorabil dezvoltării turismului, cu perspective pentru turismul montan, de agrement şi turismul ecologic în sezonul estival. Pentru sezonul de iarnă expunerea sudică a masivelor montane constituie un impediment în păstrarea unui strat de zăpadă suficient pentru practicarea sporturilor de iarnă, acest lucru fiind posibil, în condiţii de rentabilitate a activităţii, doar la altitudini de peste 1400-1600 m, în funcţie de masiv. Munţii Căpăţânii fac parte din grupa muntoasă Parâng-Şureanu, împărţind cu munţii Parâng faţada sudică a acestei grupe. Cel mai înalt pisc este Vârful Nedeia, având 2.130 m, acesta fiind situat pe teritoriul judeţului Vâlcea. Spre sud, limita este poate fi observată clar datorita depresiunii Polovragi. Limita vestică, spre munţii Parâng, este formată de Olteţ, a cărui vale pătrunde adânc în inima munţilor până la curmătura Olteţului, lângă creasta principală ce leagă munţii Căpăţânii de munţii Parâng.

Munţii Parâng cuprinşi între râurile Jiu şi Olteţ, cu orientare vest-est, au înălţimi maxime de 2519 m în vf. Parângu Mare (Mândra), 2337 m în vf. Mohoru, 2136 m în vf. Păpuşa. Urmele glaciaţiunii cuaternare se desfăşoară pe o lungime de 10 km, pe culmea principală Mândra – Mohoru. De aici se desprind culmi secundare, marcând cel mai complex nucleu glaciar din zonă. Astfel, numeroasele lacuri glaciare din bazinele superioare ale Jieţului, Lotrului, Gilortului, măresc valoarea peisagistică a acestei arii montane. Pe latura sudică

Din 1998 Judeţul Gorj face parte din Regiunea de Dezvoltare 4 Sud-Vest Oltenia (conf. Anexă la Legea 315 /2004) (fig. 2). Cele 8 regiuni de dezvoltare sunt unităţi teritoriale de tip NUTS II, conform clasificării EUROSTAT (institutul de statistică al UE) şi reprezintă nivelul principal de implementare a POR (Programul Operaţional Regional) 2007-apar roci calcaroase unde s-au dezvoltat cheile Olteţului, Galbenului, peşterile Polovragi, Muierii, precum şi alte forme carstice mai deosebite (doline, polii, ş.a.).

Masivul Vâlcan, cu 1945 metri altitudine, în vârful Oslea şi 1681 m în vârful Straja, reprezintă ramura montană vestică a judeţului şi are o dezvoltare de la vest la est, fiind punctul de plecare a numeroase râuri pe care s-au înşirat localităţi încă din vechime. Este recunoscut prin mulţimea peşterilor şi grotelor atât în bazinul Motru, Tismana, Jaleş cât şi prin celebrele chei ale Sohodolului înscrise în patrimoniul turistic naţional. Pe plaiurile munţilor Vâlcan se desfăşoară numeroase nedei şi activităţi populare, cum ar fi cela de la Tismana, Padeş şi Schela. Încă din vechime masivul a fost intens traversat, înainte de deschiderea defileului Jiului, aici existând drumuri celebre în trecut precum „drumul Neamţului”, acestea fiind în continuare drumuri forestiere şi de circulaţie locală.

Munţii Godeanu se desfăşoară pe o arie îngustă în partea de nord-vest a judeţului. Culmile muntoase au altitudini medii între 1800-2000 m. Altitudinile cele mai importante se găsesc în vf. Micuşa – 1824 m, vf. Balmezu – 1456, şi a vf. Arcanu – 1760 m. Varietatea peisajului este dată de netezimea platformelor de eroziune, aspectul mai greoi al culmilor, de urme ale eroziunii glaciare. Rocile calcaroase prezente şi aici au condus la apariţia unor forme carstice deosebite precum cheile Cernei, cheile Cernişoarei, Peştera cu Corali. Realizarea complexului hidroenergetic Cerna–Motru–Tismana a mărit gradul de accesibilitate turistică în Munţii Vâlcan şi Godeanu.

Munţii Mehedinţi sunt reprezentaţi în judeţul Gorj prin sectorul nordic în bazinul superior al Văii Motrului, între Valea Motrului Mare şi Valea Brebinei. Aici se diferenţiază trei zone carstice cu elemente de interes turistic ca: Cheile Corcoaia şi Ciucevele Cernei. Cel de-al doilea sector al munţilor Mehedinţi este sectorul estic cu zona carstică a Văii Motrului şi Piatra Mare a Cloşanilor, masiv înalt de 1420 m, prezentând mai mult interes de cercetare speologică.