Rechiziția de bunuri

1. Subiectele și obiectul raportului juridic al rechiziție

Raportul juridic de rechiziție este un raport juridic de drept administrativ, în cadrul căruia statul impune agenților economici, instituțiilor publice sau altor persoane juridice și fizice, să predea folosința temporară și, în cazul bunurilor consumabile și perisabile, proprietatea unor bunuri mobile sau imobile aflate în proprietatea sau deținerea legală a acestora, cu plata unor despăgubiri. În cadrul raportului juridic avem un subiect activ, și un subiect pasiv.

Subiectele active ale raportului juridic de rechiziție sunt, potrivit art.2, alin.(I) din cadrul Legii nr.132/1997, forțele destinate apărării naționale sau autoritățile publice .

Subiectele pasive ale raportului juridic de rechiziție pot fi agenții economici, instituțiile publice, persoanele juridice sau fizice care sunt proprietarii sau deținătorii legali ai bunurilor care fac ținta rechiziției.

În funcție de situația excepțională produsă, și de nevoile autorităților implicate în activitățile de înlăturare a situației respective, pot fi supuse procesului de rechiziționare atât bunurile mobile, cât și cele imobile, ai căror proprietari sau deținători legali vor fi obligați să le cedeze folosința în favoarea autorităților competente.

Avem și un articol în cadrul Legii nr.132/1997, art.5, alin.(I) care ne ajută în evidențierea clară a bunurilor mobile, și imobile, care pot fi rechiziționate, și anume:

- mijloace de transport cu tracțiune animală, auto, feroviare, aeriene și navale;

- instalații portuare și dane;

- sisteme, instalații și tehnică de aerodrom, de comunicații și de telecomunicații;

- surse de alimentare energetice;

- tehnică de calcul;

- tehnică și materiale topografice, tipografice, audiovizuale, de construcții și de căi ferate;

- carburanți - lubrifianți, utilaje și materiale pentru transportul și depozitarea acestora;

- clădiri;

- terenuri;

- piese de schimb și materiale pentru întreținere și reparații;

- utilaje și materiale pentru dotarea atelierelor de reparații;

- articole de echipament, de protecție, de regie, de gospodărie și de igienă personală;

- alimente și materiale pentru preparat, servit, distribuit și transportat hrana;

- animale;

- furaje;

- tehnică, aparatură și materiale sanitar - veterinare.

Bunurile evidențiate vor fi rechiziționate de la proprietarii sau deținătorii legali, care sunt obligați să predea bunurile respective într-o stare tehnică corespunzătoare folosirii lor în scopul pentru care sunt achiziționate, împreună cu echipamentele aferente, fără de care nu ar putea fi utilizate.

Legat de imobile, proprietarii sau deținătorii acestora, sunt obligați să le pună la dispoziție cu utilitățile existente la data rechiziției, fiind evidențiate aceste aspecte în cadrul art.7, alin.(2), din Legea nr.132/1997.

Avem și art.31 din Legea nr.132/1997, potrivit căruia sunt evidențiate categoriile de bunuri care nu sunt supuse rechiziționării, unde avem:

- obiectele de uz personal și de gospodărire casnică;

- bunurile personale strict necesare exercitării profesiei sau ocupației, prin care persoana respectivă își asigură existența;

- vehiculele cu tracțiune animală sau mecanică aparținând invalizilor, văduvelor de război și orfanilor minori;

- părțile din imobilele strict necesare ocupanților;

- clădirile penitenciarelor și a școlilor speciale de muncă și reeducare;

- bunurile caselor și căminelor de copii, de handicapați și de bătrâni;

- bunurile din patrimoniul cultural - național sau internațional;

- bunurile care aparțin bisericilor, mânăstirilor sau caselor de rugăciuni ale cultelor sau ale asociațiilor religioase, recunoscute de stat, necesare pentru exercitarea cultului, precum și locuințele monahilor;

- cantitățile de cereale, alimente, legume și fructe necesare consumului proprietarului și al familiei sale, semințele necesare însămânțărilor, precum și animalele de reproducție și animalele matcă;

- bunurile aflate în rezervele materiale naționale și în rezerva de mobilizare, constituite potrivit dispozițiilor legale;

- bunurile misiunilor diplomatice și ale oficiilor consulare străine;

- bunurile aparținând persoanelor juridice și fizice străine, domiciliate sau cu reședința ori cu sediul pe teritoriul României, care, prin acorduri internaționale, sunt exceptate de la rechiziții;

- materialele sanitar - farmaceutice necesare tratamentului bolnavilor cronici, care fac dovada acestei situații.