Cuprins
- Răspândire la nivel global şi în România
- Varietăţi şi soiuri
- Compoziţia chimică
- Utilizare: consum în stare proaspătă; cerinţe de calitate pentru industrializare
- Condiţii de păstrare din depozit
- Bolile specifice fasolei
- Bibliografie
Extras din referat
Țările în care se cultivă fasolea sunt situate în diferite climate având o arie foarte largă de răspândire pe glob; în Europa fasolea a fost adusă în 1542. Fasolea s-a răspândit relativ repede în Europa, începând cu Spania, Italia și alte țări mediteraneene.
Suprafaţa mondială cultivată cu fasole in anul 2003 a fost de 23,24 mii. hectare, iar producţia medie mondială a fost de 721 kg boabe/ha (după F.A.O. Yearbook, 2001). Printre ţările mari cultivatoare de fasole se menţionează: India -7,1 mii. ha, Brazilia - 3,4 mii. ha, Mexic - 1,7 mii. ha, China - 1,05 mii. ha.
În Europa fasolea se cultivă mai puţin 0,43 mii. ha, cele mai mari suprafeţe existând in Belarus (315 mii ha) şi Romania (45 mii ha).
Suprafața cultivată cu fasole în perioada 1990-2000 în România a fost cuprinsă între 71,9 mii ha(1990) și 28,1 mii ha (1999), producția medie, a oscilat între 767 kg/ha (2000) și peste 1600 kg/ha (1997-1999)
Genul Phaseolus cuprinde aproximativ 20 de specii cultivate, de origine americană sau asiatică.
Phaseolus vulgaris (L.) Savi. (fasolea comună) este specia de origine americană cea mai răspandită. Originară din Mexic şi Argentina (unde au fost găsiţi strămoşii sălbatici), are forme numeroase, grupate in 4 varietăţi, care se diferenţiază după forma boabelor („sphaericus”, „ellipticus”, „oblongus”, „compressus”), existand şi multe tipuri intermediare, date de un anumit procent de polenizare încrucişată.
Analizand boabele de fasole se constată că sunt alcătuite din apă şi substanţă uscată.
Ele au rol tehnologic, in ceea ce priveşte păstrarea şi industrializarea produselor respective şi nutriţional in ceea ce priveşte nutriţia omului. În compoziţia chimică a boabelor de fasole predomină glucidele (50,8-58,0%, din care 47,3% amidon) şi proteinele (17 - 32%, în medie 23 - 25%). Boabele mai conţin lipide (0,8 - 2,8%), săruri minerale (2,1 - 2,3%), celuloză (3,8 - 7,9%, în proporţie mai mare la formele de fasole cu bob mic şi tegument seminal gros)
Bibliografie
Controlul şi expertiza calităţii legumelor, fructelor şi produselor derivate Irimia, Liviu Mihai; Editura "Ion Ionescu de la Brad ", 2013;
Butnariu H Indrea D., Petrescu c Savitchi P., Palagia C., Ciofu R. Popescu V., Radu Gr., Stan N. - Legumicultura - Editura didactic a si pedagogica, R.A., Bucuresti, 1993;
Olaru Constantin - Fasolea - Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1982;
Popescu Maria, Traian Popa- Fitotehnie, Editura Ceres, Bucuresti, 1986;
Stan N., Munteanu N. - Legumicultura vol II - Editura Pilirom, Bucuresti;
www.google.com
www.scribd.com
Conținut arhivă zip
- Controlul si expertiza, legumelor, fructelor si produselor derivate.pptx