Gastronomie și Oenologie

Termenul de tehnologie este format din cuvintele greceşti tehnos = artă, meşteşug şi logos = ştiinţă. Definiţia dată astăzi tehnologiei este: tehnologia este ştiinţa care se ocupă cu procesele de transformare a materiilor prime în produse de consum şi mijloace de producţie.

Prin proces de producţie al unei întreprinderi se înţelege totalitatea acţiunilor conştiente ale oamenilor muncii, îndreptate asupra obiectelor muncii, în vederea transformării lor în bunuri materiale.

Fabricaţia constituie doar o parte a producţiei, ea constând în exploatarea mijloacelor de producţie a întreprinderii, astfel încât, pornind de la materii prime să se ajungă la produse finite.

Procesul de producţie este format din:

a) procese de muncă, care se clasifică la rândul lor în:

- procese de bază, prin intermediul cărora obiectul muncii este transformat în produse finite;

- procese auxiliare, cu ajutorul cărora se crează condiţii materiale pentru desfăşurarea normală a proceselor de producţie;

- procese de deservire, sunt procesele care asigură buna desfăşurare a proceselor de bază şi auxiliare.

b) procese naturale – sunt procese care au loc fără intervenţia omului (ex. Coacerea fructelor şi legumelor).

Procesul tehnologic de fabricaţie cuprinde totalitatea operaţiunilor succesive, necesare transformării materiei prime în produs finit.

Procesul tehnologic general este format din procese tehnologice parţiale, care cuprind totalitatea operaţiunilor ce au loc în cadrul unei secţii, cuprinzând doar o fază de fabricaţie. Un proces tehnologic este format din mai multe faze de fabricaţie, care sunt părţi ale procesului de fabricaţie în care rezultă un produs intermediar sau finit, bine determinat.

Faze principale de fabricaţie sunt cele în care are loc transformarea materiei prime, până la produs finit.

Faze auxiliare de fabricaţie sunt cele în care se prelucrează subprodusele rezultate în fazele principale.

O fază de fabricaţie cuprinde una sau mai multe operaţii de fabricaţie care sunt părţi ale procesului de fabricaţie ce se execută într-un singur loc de muncă, cu acelaşi regim de muncă al utilajului, fără schimbarea tehnologiei şi a obiectului muncii.

Fluxul tehnologic redă circulaţia diferitelor materiale, intrate în fabricaţie, în succesiunea operaţiilor şi fazelor care compun procesul tehnologic, până la ieşirea lor sub formă de produse finite.

Şarja, încărcătura sau lotul, reprezintă cantitatea de materii prime intrate în procesul de producţie discontinuu sau mixt, la un moment dat. Mărimea unei şarje se măsoară, fie prin cantitatea sa, în greutate sau în volume, fie prin numărul de bucăţi.

Durata unei şarje reprezintă timpul total necesar pentru transformarea materiei prime în produs finit.

Prin regim tehnologic se înţelege ansamblul parametrilor tehnologici de bază, care intervin în decursul procesului ca: temperatura, presiunea, cantitatea de materii prime, durata procesului, debitul etc.

Ca rezultat al producţiei rezultă: