Drumul Vinului

1. Istoric.

Acum opt milenii, omul a inceput sa „domesticeasca” o parte din vita salbatica care dadea struguri foarte mici si foarte acri. Ea a fost transformata in vita de cultivata, creandu-se in timp o mare diversitate de soiuri cu arome si culori diferite.

Inmultirea vitei de vie in Europa se facea simplu, prin butasi: un segment din coarda unui butuc era introdus direct in pamant si emitea, in mod natural, radacini si lastari, devenind astfel un nou butuc. Istoria vinurilor nu a fost o poveste de vis tot timpul, iar unul dintre cele mai grele momente a fost invazia de filoxera din Europa care a decimat nu numai viile din Franta, dar si pe cele din intreaga Europa, inclusiv Romania (se pare ca maxim 5% din soiurile autohtone de struguri au supravetuit.)

In Evul Mediu, Franta devenise deja nu numai principalul producator de vinuri, dar si principalul exportator, avand in vedere ca pe la 1152 vinul de Bordeaux se exporta sanatos in Anglia condusa de Henric al II-lea. In Franta, vita de vie a fost cultivata initial in jurul manastirilor si abatiilor (Mânăstire catolică cu statut special)(Dom Perignon era calugar). Ata de mare succes a avut viticultura si vinificatia incat la 1660 Arnaud de Pontac, presedintele parlamentului din Bordeaux, a emis o serie de legi prin care se reglementa tot ce tine de fabricatia si calitatea vinuriloe iar unele prevederi, cum ar fi cele legate de etichetele vinurilor si codificarea lor, au ramas valabile pana in ziua de azi.

In a doua jumatate a secolului XIX, intre 1860 si 1890, din America a fost „importata” din greseala o insecta care a facut ravagii in podgoriile europene- Philloxera vastatrix. Gandacul acesta, importat odata cu niste butasi experimentali de vita de vie, a mancat radacinile plantelor. Philloxera (din grecescul phyllon „frunza”- xerox „uscat”) este o insecta abia vizibila, care pentru a trai inteapa radacinile vitei de vie ca sa-si traga seva din ele. In locul intepaturii se formeaza niste umflaturi care impiedica trecerea sevei spre frunze, provocand, in acelasi timp si distrugerea radacinilor.

Solutia a venit tot din America de unde s-au adus burasi imuni la Philloxera, pe care au fost altoite soiurile europene. Astfel, au rezultat primele soiuri hibride de struguri, asa cum le stim astazi; soiuri mai putin valoroase in privinta calitatii strugurilor, dar mult mai rezistente si cu o productivitate mult mai ridicata.

Hibrizii au aparut ca mijloc de refacere a plantatiilor de vii distruse de Philloxera. Soiurile europene de vita de vie, existente pana la acea data, erau impartite in vita cultivata (roditoare – Vitis vinifera) si vita salbatica (neroditoare – Vitis silvestris). Deci cei care mai afirma astazi ca soiurile „Capsunica”, „Zaibar” sau „Fraga” sunt autohtone sau indigene, la fel cum sunt Cramposie, Galbena sau Zghihara, nu cunosc evolutia viticulturii din tara noastra.

Pana in 1869 (anul introducerii metodei de altoire in viticultura), toate soiurile de vita de vie cultivata pe continentul european traiau pe radacini proprii, deci erau soiuri direct producatoare.

De asemenea, viile europene, in acele timpuri, nu cunosteau nici bolile si nici daunatorii cu care se confrunta astazi. Tehnic, aceasta perioada este cunoscuta in istoria europeana a cultivarii vitei de vie sub numele de „ Perioada prefiloxerica”. Poetic, insa, am putea-o numi si „Perioada de aur” a viticulturii europene.

2. Obiective turistice.

2.1. Drumul vinului in Romania.

„Drumul Vinului” reediteaza un segment mai vechi dintr-un drum al vinului folosit de romani, care strabateau Europa. Acesta strabate podgoriile renumite ale judetelor Prahova, Bacau, Iasi, Vrancea, Alba.

Scopul acestor programe este dezvoltarea turismului viti-vinicol, cu toate investitiile si beneficiile pe care acest tip de turism le implica in mod direct si indirect. Pana la urma ofertele turistice ce vizeaza vizitarea cat mai multor crame dintr-o podgorie nu sunt o noutate, in Franta, Germania sau Austria agentiile de turism vand cu succes astfel de pachete turistice.

2.1.1. Drumul vinului in judetul Prahova.

Filipesti

Comuna este situata in vestul judetului Prahova, pe maulul raului Provita si este formata din satele Filipestii de Padure, Ditesti, Minieri si Silistea Dealului. Aici pot fi vazute ruinele palatului Matei Cantacuzino, Biserica Sf Trei Ierarhi, declarata monument de arhitectura, ce a fost inceputa de Matei Cantacuzino si finalizata de sotia sa, Balasa si fiul lor Toma, in 1688, precum si Monumentul Eroilor din razboiul de independenta si primul razboi mondial, ridicat in 1932, prezentand intr-un basorelief „atacul infateriei.

Floresti

Comuna este situata in zona colinara din vestul judetului Prahova si e dispusa pe ambele maluri ale raului Prahova. Printre resursele antropice din comuna Floresti ce merita vizitate se numara parcul de 150 de ha amenajat de urmasii Cantacuzinilor pe teren mostenit de la stramosi, inconjurat de ziduri din piatra de rau ce au o vechime de aproximativ de 300 de ani. In acest parc, vornicul Gr Cantacuzino a construit intre 1826-1830 o biserica ce poarta hramul „Sf Treime si Nasterea Domnului”, reastaurata de sotia sa in 1888 si pictata de Gh Tatarescu.