Conceptul de incluziune socială

Incluziunea socială se bazează pe accesul indivizilor și al familiilor la un set de standarde sociale, sub formă de drepturi sociale. Altfel spus, conceptul incluziunii sociale se referă la egalitatea în ceea ce privește oportunitățile cu scopul de a obține drepturi egale.

Într-o abordare mai concretă, incluziunea socială se referă la apartenența simultană a individului la patru sisteme:

- Sistemul democratic si legal, care presupune integrarea civică;

- Piața muncii, care promovează integrarea economică;

- Sistemul statului bunăstării, care promovează ceea ce poate fi numit integrare socială;

- Sistemul familiei si comunității, care promovează integrarea interpersonală.

Elaborat și aprobat în cadrul organismelor europene cu impact la nivel național, conceptul de incluziune socială este definit ca fiind un set de masuri și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării și comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale.

În limbajul instituțional românesc, conceptul de incluziunea și dezvoltare socială a intrat în uz începând cu anul 2001, odată cu adoptarea H.G. 829/2002, privind Planul Național Anti - Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale - PNAinc.2

Lupta împotriva excluziunii sociale și a sărăciei este o nouă modalitate de abordare care încurajează cooperarea în domeniu, combinând obiectivele comune ale Uniunii Europene cu ale țărilor membre, respectiv comple men taritatea planurile naționale de acțiune cu programul de acțiune al Comisiei Europene.

Comisia Europeană definește incluziunea socială ca fiind un proces prin care se asigură că persoanele confruntate cu riscul sărăciei și excluziunii dobândesc oportunitățile și resursele necesare pentru a participa pe deplin la viața economică, socială și culturală și că se bucură de un standard de viață și bunăstare considerat normal în societatea în care trăiesc. Asigură participarea sporită a acestor persoane la luarea deciziilor care le afectează viața, precum și accesul lor la drepturile fundamentale.

Procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării-comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale și asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale și politice ale societății. (conform art. 6 lit. cc) din Legea nr. 292/2011 - Legea asistenței sociale)

Banca Mondială plasează incluziunea socială în centrul procesului de combatere a sărăciei extreme și stimulare a prosperității comune. Incluziunea socială este considerată a fi atât rezultat cât și proces de îmbunătățire a termenilor și condițiilor în care cetățenii participă în societate. Astfel, Banca Mondială definește incluziunea socială drept „proces de îmbunătățire a împrejurărilor/ condițiilor pentru ca indivizii și grupurile să fie parte a societății și să-și aducă propria contribuție la aceasta” .

Așadar, incluziunea socială își propune să sprijine oamenii săraci și marginalizați pentru a profita de oportunitățile globale și să asigure că aceștia au o voce în ceea ce privește deciziile care le afectează viața și că se bucură de acces egal la piețe, servicii și spații politice, sociale și fizice. La nivelul Uniunii Europene, încă din anul 1993, a fost detectată problema excluziunii sociale, analizată și redată astfel: „excluziunea socială se referă la factorii multipli și schimbători care au ca efect excluderea oamenilor de la participarea la interacțiunile sociale normale, practicile și drepturile societății moderne. Sărăcia este unul dintre cei mai evidenți factori de acest tip, însă excluziunea socială se referă de asemenea la drepturi deservite inadecvat de locuire, educație, sănătate și acces la servicii” .

Excluziunea socială afectează indivizi și grupuri, în special în funcție de mediile de rezidență (rural / urban) atunci când apar forme de discriminare și segregare; ”excluziunea socială evidențiază deficitele infrastructurii sociale și riscul creării și consolidării unei societăți scindate, cu două fețe” .

Mai mult, la nivelul Uniunii Europene, termenii “incluziune socială” și „protecție socială” sunt tratați împreună sub umbrela termenului “protecție socială”, așa cum se menționează în Concluziile Consiliului din anul 1999 .