Modul și procedura de audiere a martorului

Introducere

Un proces judiciar poate avea sorți de izbândă doar atunci când are la bază un minim material probator. Martorul este principala sursă subiectivă de informații. Dacă privim martorii în calitate de sursă de informații, putem afirma că modalitatea de audiere a martorului nu diferă de modul în care sunt audiați alți participanți la proces - experți, părți vătămate, învinuiți, etc.

Deși probele pe care se întemeiază un proces sunt extrem de variate, declarațiile martorilor sunt, de foarte multe ori, decisive pentru tranșarea unui proces judiciar. Din acest motiv martorilor le este acordat un loc aparte nu doar în cadrul dreptului procesual, dar și în cadrul altor științe socio-juridice.

În cadul unui proces judiciar persoana martorului are o importanță auxiliară. În prim plan trebuie să fie pusă informația pe care acesta o deține și tehnicile de obținere a acestei informații de la martor. Astfel, faptul că o anumită persoană deține informații prețioase pentru rezolvarea unui caz concret, este un element important doar atunci când știm cum putem să beneficiem de această informație. Dacă informațiile deținute de martor nu obțin o valoare juridică, dacă acestea rămân, din varii motive, doar în mintea martorului, ele sunt pur și simplu inutile deoarece, din punct de vedere juridic, aceste informații, pur și simplu, nu există.

Ascultarea persoanelor în procesul penal constituie nu numai activitatea cea mai frecventă, ci, totodată, activitatea căreia, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, îi este consacrată cea mai mare parte din timp, cel mai mare volum de muncă, în raport cu celelalte investigații legate de administrarea probelor și reprezintă, pentru organele de urmărire penală, nu o dată, sursa majoră a informațiilor necesare depistării adevărului. Potrivit unor date, organele de urmărire penală consumă pentru ascultări 25% din timpul de lucru.

1

Rolul martorului în cadrul unui proces penal

Din dorința de a sublinia importanța acestui mijloc de probă, unii autori au denumit martorii ca fiind „ochii și urechile justiției.”

Pentru determinarea conceptului exact al acestui mijloc de probă, este necesar să se aibă în vedere noțiunea de martor. Astfel, în temeiul art. 90 alin. (1) CPP, martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanță, precum și persoana care face declarații, în modul prevăzut de prezentul cod, în calitate de martor.

De asemenea, conform art. 132 alin. (1) CPC, martor poate fi orice persoană care nu are interes în proces și căreia îi sunt cunoscute, direct sau indirect, fapte referitoare la pricină.

Importanța martorilor în cadrul unui proces judiciar este de netăgăduit, mai ales că aceștea, în multe cazuri, sunt unica sursă de probe.

Informațiile obținute din mărturii sunt diferite de cele oferite de probele materiale. Astfel, de exemplu, un înscris oferă aceeași informație indiferent de timpul scurs de la momentul întocmirii acestuia, pe când informația deținută de un martor se alterează în timp, din motive lesne de înțeles. Anume din acest motiv, este important ca audierea martorului să se producă cât de repede posibil.