Particularități ale dezvoltării copilului de vârstă preșcolară

PARTICULARITĂȚI ALE DEZVOLTĂRII COPILULUI DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ

I.1Dezvoltarea fizică a preșcolarului

Dezvoltarea fizică include tot ce ține de dezvoltarea corporală (înălțime, greutate, mușchi, glande, creier, organe de simț), abilitățile motorii (de la învățarea mersului până la învățarea scrisului).Tot aici sunt incluse aspecte privind nutriția și sănătatea.Dezvoltarea organismului începe în perioada intrauterină și se continuă după naștere până la vârsta de 22-25 de ani sub aspect cantitativ și calitativ, cuprinzând mărirea dimensiunilor, volumului, greutății, modificarea formei corpului și diferențierea țesutului și organelor. Creșterea copilului se face prin creșterea și multiplicarea celulelor pe seama substanțelor nutritive din alimentele ingerate. Dezvoltarea fizică este însoțită și de dezvoltarea psihică.

A doua copilărie prin care știința contemporană ne arată că omul ajunge la maximă maturitate pshică la 10 ani- reflectă importanța constituirii bazelor activității psihice și conturarea trăsăturilor de personalitate ce își pun pecetea pe acțiunile viitoare. Copilăria se construiește cu ce se găsește, iar dacă materialul de construcție va fi slab și construcția va fi slabă. De multe ori lecțiile pentru omul adult sunt aproape de prisos.

Perioada preșcolară este una din perioadele de intensă dezvoltare psihică. Presiunea structurilor sociale culturale, absorbția copilului în institutiile preșcolare solicită toate posibilitățile lui de adaptare. Diferențele de cerințe din gradiniță și din familie solicită la rândul lor o mai mare varietate de conduite. Ca atare, contradicțiile dintre solicitările externe și posibilitățile interne devin mai active. Aceste forme de contradicții constituie puncte de plecare pentru dezvoltarea exploziva a comportamentelor, a conduitelor sociale diferențiate, a câstigării de modalități diverse de activități, a dobândirii de abilități înscrise în programele grădinițelor. Comunicativitatea și sociabilitatea copilului cresc în aceste condiții.

Perioada preșcolară poate fi împărțită în trei subperioade:(a) preșcolarul mic (3-4 ani)(b) preșcolarul mijlociu (4-5 ani)(c) preșcolarul mare (5-6/7 ani). Tot ceea ce face, ce spune se realizează și se exprimă în atitudini. Copilul se joacă, participă la acțiunile celorlalți relaționându-se cu ei. Toate acestea îi creează copilului satisfacție, bucurii și trăiri intense pe plan afectiv. Lipsa grijilor, fericirea acestei perioade a condus la denumirea de "vârsta de aur a copilăriei.

Între 3 - 6/7 ani creșterea în înălțime a copilului atinge aproximativ 92 cm la 116 cm, iar creșterea în greutate este semnificativă, ceea ce ne determină să spunem că are loc o schimbare importantă în aspectul general a copilului.

Tot acum are loc schimbarea și dezvoltarea structurii mușchilor (descrește ponderea țesutului adipos), pielea devine mai elastică și mai densă. Procesul de osificare se intensifică (apar mugurii dentiției definitive și se osifică oasele lungi ale sistemului osos). Datorită faptului că nu toate organele și segmentele corpului se dezvoltă identic copilul are o înfățișare ușor disproporționată (de exemplu între 3 și 4 ani capul este mai mare în raport cu corpul, iar membrele mai scurte în raport cu toracele). Dezvoltarea motricității se face în sensul creșterii preciziei mișcărilor (ele sunt mai fine, complexe și mai sigure) și dezvoltării echilibrului.Tot în perioada preșcolară continuă dezvoltarea diferențelor fine în antrenarea structurilor scoarței cerebrale, aranjarea mozaicală a părților vorbirii și a dominației asimetrice a uneia din cele două emisfere (de obicei stânga), fapt ce determină caracterul de dreptaci, stângaci sau ambidextru a manualității copilului.

Volumul creierului se modifică și el de la 350 gr, cât are la 3 ani, la 1200gr, spre sfârșitul perioadei. Ca urmare a diferențierii neuronilor și sistemului nervos periferic, scoarța cerebrală dobândește un rol de coordonare al întregii activități psihice a copilului.

Importantă și activă este dezvoltarea comportamentelor implicate în constituirea autonomiei care cuprinde deprinderi și obișnuințe organizate în formațiuni complexe. Dintre acestea mai semnificative sunt comportamentele alimentare, de îmbrăcare, igienice și ludice.

Dezvoltarea explozivă a motricității acestei vârste duce la sporirea autonomiei, pe de o parte, dar și la o dezvoltare psihică superioară vârstei anterioare. Jocurile de mișcare, de construcție, desenul, modelarea plastilinei sunt activități care stau la baza dezvoltării abilităților intelectuale, cu alte cuvinte potențează dezvoltarea cognitivă.

Parte integrantă a procesului educativ desfășurat în grădinițele de copii, atât în cele cu program normal cât și în cele cu program prelungit, educația fizică sub forme accesibile, potrivite particularităților acestor vârste poate rezolva cu succes o serie de sarcini. Exercițiul fizic valorificat prin multitudinea formelor lui de manifestare contribuie la combaterea sedentarismului, a exceselor ponderale, dezvoltare fizică armonioasă.Creșterea calității condițiilor de viață, o alimentație necorespunzătoare și a sedentarismului au determinat o creștere alarmantă, începând cu vârste din ce în ce mai fragede, a obezității.Copiii atrași de jocurile pe calculator sau de televizor, nu mai ies în aer liber pentru a face mișcare acest lucru ducând la modificări pe mai multe planuri și anume: lipsa de mișcare a organismului duce la scăderi ale forței musculare, modificări ale posturii corpului datorită pozițiilor incorecte și a statului prelungit în șezut, izolarea consecință a lipsei copilului la interacțiunile sociale.