Pensia pentru munca depusă și limita de vârstă

1.1. Introducere

Pensiile reprezintă un mecanism prin care se reduce riscul sărăciei la bătrânețe și un mijloc de a îmbunătăți condițiile de viață, de a menține un nivel de trai ridicat pentru toți beneficiarii. Importanța pensiilor este frecvent apreciată de specialiști ca un aspect al strategiei de siguranță socială pentru a proteja pe cei bătrâni, dar, aceasta poate include și alte programe publice precum drepturile universale ale bătrânilor, accesul la anumite informații și alte programe care susțin cerințele familiei.

Pensiile constituie forma principală de ocrotire a cetățenilor prin asigurările sociale. Pensiile sunt drepturi bănești lunare ce se acordă persoanelor care își încetează activitatea datorită atingerii unei anumite limite de vârstă, invalidității, pe tot timpul vieții de la pensionare, copiilor urmași până la o anumită vârstă și soțului supraviețuitor care are calitatea de urmaș, pentru a li se asigura acestora condiții decente de viață.

Pensiile se acordă, în raport cu salariul tuturor cetățenilor care au împlinit vârsta prevăzută de lege, au vechimea necesară în muncă ori și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă din cauza unor accidente sau boli, precum și urmașilor.

Sistemul public al pensiilor de asigurări sociale de stat este caracterizat de evoluția cheltuielilor cu plata pensiilor, de evoluția numărului mediu al pensionarilor de asigurări sociale de stat, de evoluția pensiei medii și de evoluția pensiei medie reale de asigurări sociale de stat.

1.2. Principiile dreptului la pensie

La baza stabilirii și acordării pensiilor se află câteva principii și anume:

- îmbunătățirea raportului între pensie și salariul tarifar;

- echitatea socială;

- solidaritatea socială;

- egalitatea socială;

- fondurile bănești necesare plății pensiilor se formează din contribuțiile agenților economici, instituțiilor, ale salariaților, ale întreprinzătorilor, particulari și cetățățenilor;

- stimularea realizării unei vechimi cât mai mari în muncă;

- determinarea cuantumului pensiei în funcție, în primul rând, de condițiile existente la locul de muncă;

- justa corelare a pensiei de invaliditate cu pensia pentru munca depusă și limita de vârstă;

- unicitatea pensiei;

- neimpozabilitatea pensiilor de până la un anumit nivel;

- imprescriptibiltatea dreptului la pensie;

- incesibilitatea dreptului la pensie;

- indexarea și majorarea pensiilor.

În sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii:

- pensia pentru munca depusă și limita de vârstă;

- pensia de invaliditate;

- pensia anticipată;

- pensia anticipată parțială;

- pensie de urmaș.

1.3. Sistemul de pensii din România

Sistemul de pensii din România este structurat pe 3 Piloni de pensii, astfel:

1. Pilonul I - sistemul public de pensii

2. Pilonul II - fondurile de pensii administrate privat

3. Pilonul III - pensiile facultative

Pilonul I Sistemul public de pensii este reglementat de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare. Sistemul public de pensii este de tip redistributiv, bazat pe solidaritate intergenerațională și funcționează conform