Analiza politicii rezervelor bancare minime obligatorii în diferite țări

1.1. Mecanismul rezervelor minime obligatorii in diferite tari

Sistemul rezervelor minime obligatorii este instituit pentru a asigura o lichiditate minima in sistemul bancar si consta in obligatia bancilor, care colecteaza depozite, de a consemna in conturile lor deschise la Banca Centrala, sume stabilite prin aplicarea unei cote procentuale asupra bazei de calcul, prin acest mecanism urmarindu-se atat un scop monetar cat si unul prudential.

Baza de calcul pentru determinarea rezervei obligatorii este formata din urmatoarele elemente de pasiv:

- mijloace banesti in moneda nationala atrase de societatea bancara de la persoane fizice sau juridice sub forma de depozite, instrumente negociabile sau nenegociabile platibile la vedere sau la termen. Nu se includ atat depozitele guvernamentale, cat si depozitele atrase de la alte institutii, care la randul lor, isi constituie rezerve obligatorii;

- mijloace banesti in valuta convertibila atrase de societatile bancare de la persoane fizice sau juridice sub forma de depozite, instrumente negociabile sau nenegociabile platibile la vedere sau la termen. Nu se includ sumele atrase de la alte societati bancare. Rezerva obligatorie aferenta mijloacelor banesti in valute convertibile se calculeaza si se pastreaza in lei, la cursul valutar in vigoare, din ultima zi calendaristica, aferenta perioadei de aplicare

Scopul monetar, considerat si principal consta in limitarea potentialului de multiplicare a creditului in cadrul sistemului bancar, scopul prudential se manifesta prin siguranta pe care o confera publicului faptul ca bancile dispun oricand de lichiditati suficiente, pentru a face fata solicitarilor de retragere a depunerilor.

Marimea rezervelor minime obligatorii se determina prin aplicarea unui coeficient (stabilit de banca centrala a fiecarei tari si poarta denumirea de coeficientul rezervelor minime obligatorii) la marimea depozitelor atrase de fiecare banca de la agentii nebancari. Coeficientul rezervelor nimine obligatorii poate fi unic sau diferentiat in functie de natura depozitelor. In zona euro, de exemplu, autoritatile monetare au optat pentru aplicarea unui coeficient unic.

Rezervele bancare minime obligatorii au fost intituite pentru prima data in SUA, la inceputul sec. XX, utilizarea acestora generandu-se odata cu inceperea marii crize economice din anii 1929-1933. Daca initial, functia lor principala era aceea de asigurare, pe parcurs aceasta isi pierde din importanta in favoarea functiei de reglare monetara. Cu alte cuvinte, rezervele minime obligatorii au devenit un instrument de politica monetara care permite reglarea lichiditatii bancare si controlul creatiei monetare a bancilor comerciale.

Politica rezervelor minime obligatorii constituie un instrument de mare importanta de interventie a autoritatilor monetare, care in functie de starea conjucturala a economiei, poate fi utilizat fie pentru sporirea volumului de credite acordate economiei, lucru realizat prin reducerea coeficientului de rezerve minime obligatorii, contribuind astfel la stimularea dezvoltarii activitatilor economice, fie pentru reducerea creditelor acordate economiei, de aceasta data prin marirea coeficientului de rezerve obligatorii, si atenuarea ritmului de dezvoltare a activitatii economice.

Nivelul prevazut al rezervelor minime obligatorii reprezinta produsul dintre baza de calcul si rata rezervelor minime obligatorii. Cu alte cuvinte nivelul efectiv al rezervelor il constituie soldul zilnic inregistrat de banca in contul in care se mentin rezervele minime obligatorii in perioada de aplicare, determinarea soldului mediu zilnic se face luand in calcul numarul de zile calendaristice din perioada de aplicare.