Control Financiar Preventiv

Controlul financiar preventiv reprezintă activitatea prin care se verifică legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora.

Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de operatiuni din punct de vedere al legalitătii si regularitătii si încadrările în limitele creditelor bugetare sau a creditelor de angajament ,după caz,stabilite potrivit legii.

Prin urmare Controlul financiar preventiv se bazează în amonte pe institutia certificării (prin semnătură) a realitătii, regularitătii si legalitătii, care nu este altceva decat controlul ierarhic exercitat de sefii compartimentelor initiatoare asupra agentilor de executie din subordine. Daca ordonatorul identifica zone de risc în functionarea acestei institutii, poate decide exercitarea controlului preventiv si în aceste zone.

Pentru prima dată la noi în ţară, controlul preventiv a fost reglementat prin Legea asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului public din 31 iulie 19291. La baza acestei reglementări a stat principiul după care controlul preventiv trebuie să fie exercitat de către un personal specializat din afara unităţilor.

Activitatea de exercitare a controlului preventiv în ţara noastră are o vechime destul de mare şi în decursul timpului a înregistrat o serie de adaptări, atât în ce priveşte conţinutul şi forma de executare, cât şi sub raport organizatoric, în funcţie de schimbările şi transformările intervenite în economie şi societate

Potrivit acestui act normativ, controlul preventiv se efectua de Înalta Curte de Conturi, organ suprem de control preventiv şi de gestiune asupra veniturilor şi cheltuielilor publice, fiind exercitat de către consilieri-controlori ai angajării de cheltuieli, ce funcţionau pe lângă fiecare minister, administraţie autonomă, regie publică comercială, aşezăminte de binefacere şi asistenţă publică, precum şi pe lângă toate celelalte servicii şi întreprinderi publice ale căror bugete erau sau nu votate de Adunarea deputaţilor.

În situaţiile în care consilierul-controlor nu acorda această viză, se comunicau ministrului motivele refuzului, iar în caz de divergenţă, documentele

respective erau înaintate prin intermediul Ministerului Finanţelor, la Înalta Curte

de Conturi, care era în măsură să decidă asupra operaţiunii. Deciziile Curţii puteau fi atacate de Consiliul de Miniştri.

Începând din anul 1948, controlul financiar a fost organizat în conformitate cu structura şi organizarea economiei în cadrul unităţilor, cu menirea de a asigura respectarea legilor, suferind în decursul timpului noi modificări.

1. Notiuni-Organizare

Din simpla observare a scopului activităţii de control financiar preventiv se desprind câteva caracteristici ale acestuia:

- este un control cu un pronunţat caracter patrimonial, fiind îndreptat spre verificarea operaţiunilor generatoare de drepturi şi obligaţii patrimoniale;

- este un control anticipat – se desfăşoară asupra proiectelor de operaţiuni, înainte de a fi aprobate şi efectuate;

- este un control de permanenţă – se exercită în fiecare zi, în funcţie de operaţiuni;

- este un control documentar – întrucât proiectele de operaţiuni, supuse acestei forme de control, se verifică pe baza documentelor primare în care au fost consemnate

Rolul controlului preventiv,ca formă specializată a controlului financiar este de a contribui la folosirea cu maximum de eficientă a tuturor resurselor materiale si bănesti, cresterea răspunderii tuturor factorilor de decizie din cadrul entitătilor publice si private, la întărirea ordinii în mânuirea si gospodăria fondurilor.

Controlul financiar preventiv este:

- instrumentul specific al acţiunii de preîntâmpinare a deficienţelor, a operaţiilor nelegale, nereale şi neeconomice, a neregulilor, a imobilizării fondurilor şi a păgubirii patrimoniului administrat.

- control specializat care implică verificarea şi analiza activităţii economice şi financiare sub aspectul legalităţii, oportunităţii şi economicităţii operaţiilor, folosirii raţionale a mijloacelor materiale şi băneşti şi al apărării integrităţii proprietăţii.

- control anticipat ceea ce-l distinge de celelalte forme de control: ierarhic operativ-curent, controlul ulterior, controlul gestionar. Fiind un control prealabil, el este preventiv prin excelenţă, în totalitatea sa

- control documentar, operaţiile supuse verificării se verifică pe baza documentelor primare.