Falimentul Bancar

1. Introducere

Managerii bancilor, investitorii si cei ce creaza politicile impart un interest patrunzator pentru a cunoaste ce cauzeaza falimentele bancare si pentru a fi capabili sa precizeze ce banci vor intra in dificultate. Managerii adesea isi pierd slujba daca banca este declarata falimentara. Rezultatul este de asemenea important pentru politica bancii deoarece falimentele bancilor ar putea sa se dovedeasca costisitoare pentru contribuabili. Depunatorii si investitorii vor sa fie capabili sa identifice potentialele banci slabe.

2. Definitie

Falimentul reprezinta imposibilitatea unui comerciant de a-si mai continua activitatea datorita ajungerii in stare de insolvabilitate si incetare a platilor sale. Falimentul se declara prin hotarâre exigibile de cel putin 30 de zile; valoarea obligatiilor de plata ale bancii respective depaseste valoarea activului sau determinat dupa proceduri expres definite de banca centrala. Conform legislatiei românesti banca aflata in stare de insolvabilitate, la solicitarea acreditarilor, a respectivei banci sau a Bancii Nationale a României adresata tribunalului, este declarata in stare de faliment. judecatoreasca in baza cererii unuia sau mai multor creditori sau chiar a comerciantului in cauza.

Insolvabilitatea bancara este starea în care se poate afla o banca atunci când:nu au onorat integral creantele certe, lichide si

Falimentul bancar : banca aflata in stare de insolvabilitate, declarata ca atare de o instanta judiciara.

În literatura de specialitate, în aria de cuprindere a semnificatiei falimentului se includ nu numai falimentele urmate de lichidarea bancii, ci si cazurile în care se realizeaza, sub supravegherea statului, fuziunea bancii în suferinta cu o alta banca sanatoasa care îi preia activele si îsi asuma obligatiile asigurând continuitatea. De asemenea se includ aici si bancile resuscitate cu suportul financiar al statului.

3.Cauzele falimentului bancar

Din cele mai vechi timpuri, falimentul bancar a fost strâns legat de riscul creditului. Ulterior cauzele s-au multiplicat, dar riscul creditului a ramas preponderent.

Evident ca, pe masura extinderii dimensiunilor si rolului bancilor în economie, a crescut si s-a amplificat rezonanta falimentelor bancare. Ca un moment de referinta în istoria falimentelor, criza din 1929-1933 a ramas în memorie, mai ales in SUA, ca o succesiune de falimente bancare cu amplitudini economice si sociale majore. Crashul bursier din octombrie 1929 a determinat o depresiune semnificativa si a creat un climat general de nesiguranta. Falimentele bancare s-au precipitat atragând volume lunare maxime în noiembrie 1931(256) si decembrie 1930(352).