Fondul Monetar Internațional

Capitolul 1

Istoricul constituirii F.M.I.

Fondul monetar international (F.M.I./I.M.F.) îsi are originea în recesiunea economica din perioada anilor 1930. În acei ani, tarile se aflau sub presiunea cotei aurului care fusese reintrodusa dupa primul razboi mondial, cu rate de schimb care s-au dovedit a fi nerealiste. În particular, lira sterlina a fost reevaluata, iar în anul 1931, când aceasta a renuntat la cotatia în aur, mai multe tari s-au întrecut în graba lor de a devaloriza, dând nastere devalorizarilor competitive. De asemenea, mai multe tari au luat masuri protectioniste pentru a-si proteja industria nationala. Ca rezultat al acestor actiuni, s-a produs prabusirea comertului: între anii 1929 si 1932, valoarea comertului mondial a scazut cu peste 60%. Mai multe conferinte monetare internationale au convenit sa reinstaureze ordinea si sa reînceapa procesul economic, dar toate au sfârsit prin a esua din cauza lipsei de cooperare. Opiniile pe tema problemelor economice difereau foarte mult. Din punct de vedere politic, acesta a fost punctul culminant al izolationismului.

La începutul anilor 1940, în timpul celui de-al doilea razboi mondial, doi gânditori originali, John Maynard Keynes de la Trezoreria Marii Britanii si Harry Dexter White de la Trezoreria Statelor Unite au conceput aproape simultan, planuri pentru instaurarea unui sistem monetar complet nou, care sa stabilizeze ratele de schimb si sa propulseze comertul liber. În locul aranjamentelor ad-hoc, realizate prin intermediul unor conferinte neregulate între tarile importante, era nevoie de o institutie internationala permanenta, care sa preia raspunderea pentru acest sistem. Aceasta institutie internationala a fost proiectata astfel încât sa acorde asistenta financiara tarilor cu probleme în domeniul balantelor de plati. S-a sperat ca în acest mod tarile vor fi împiedicate sa foloseasca protectionismul sau devalorizarea competitiva drept metode de redresare a balantei. Suportul financiar acordat ar fi oferit acestor tari posibilitatea de a-si pune ordine în afaceri si de a-si echilibra balanta de plati.

Keynes si White au avut viziuni diferite asupra modului de acordare a asistentei financiare. Keynes vedea institutia internationala ca pe un tip de banca mondiala centrala, care ar putea crea masa monetara prin propria autoritate si astfel sa poata acorda suportul financiar tarilor cu probleme. Aceasta institutie ar fi avut o autonomie larga, iar autoritatea sa ar fi protejat-o de influentele politice asupra luarii deciziilor. Pe de alta parte, White sustinea ca sursa asistentei financiare sa fie contributia tarilor membre. Aceasta ar fi conferit institutiei un accentuat caracter de cooperare, precum si un control mai sever asupra politicii tarilor care beneficiau de credite. Cele doua conceptii au fost discutate pe larg în perioada razboiului. Desi varianta americana a predominat, aceasta si din cauza pozitiei de lider a Statelor Unite, forma finala adoptata poate fi considerata drept un hibrid. F.M.I. finalizeaza împrumuturile catre tarile membre apelând la rezervele oficiale ale celorlalte tari membre. În acelasi timp, banii împrumutati de tarile cu rezerve, pot fi restituiti în caz de necesitate. Astfel, crearea de masa monetara invocata de Keynes a fost integrata cu sistemul de cooperare promovat de White, creându-se astfel fondurile unei institutii monetare, care ofera membrilor sai ajutor temporar în redresarea balantei de plati prin crearea de lichiditati internationale.

Înfiintarea

Negocierile finale au avut loc la Bretton Woods, în statul New Hampshire în iulie 1944 si acest loc a dat numele sau F.M.I-ului si Bancii mondiale care a fost conceputa tot aici: împreuna ele formeaza institutiile Bretton Woods. La negocieri au luat parte delegatii din patruzeci si cinci de tari, inclusiv Uniunea Sovietica, care astfel poate fi privita ca unul dintre fondatori. Conferinta a avut loc în conditii deosebite: cu numai trei saptamâni înainte avusese loc debarcarea trupelor aliate în Normandia si pe de alta parte, exista o dorinta politica puternica de a coopera în vederea anihilarii nationalismului acut din perioada antebelica. Cei care scriu istoria F.M.I. asociaza succesul conferintei cu coincidenta de moment si de persoane.

Conferinta s-a tinut într-un hotel în stil Victorian, într-o statiune aproape de Muntele Washington; el exista si astazi. Majoritatea celor 730 de participanti au ajuns acolo cu untren special, pornind din Atlantic City, New Jersey. Keznes a descris munca depusa la Bretton Woods ca fiind uriasa: "Cât am fost trezi, toti am muncit încontinuu". Conditiile de lucru erau dificile: întâlnirile comitetului "numarând întotdeauna peste 200 de persoane, în sali cu o acustica slaba, alergând dupa microfoane, multi din cei prezenti cu o cunoastere slaba a limbii engleze, fiecare asteptând sa i se consemneze ceva în procesul verbal care ar fi putut face senzatie în presa de acasa si rusii care întelegeau ceea ce se