Impactul inovațiilor financiare asupra poiliticii financiare

Cap.1.Inovaţia financiara - trăsătură caracteristică a sistemelor financiare contemporane

1.1.Istoricul apariţiei inovaţiei financiare

Sistemele financiare ale ţărilor cu economie de piată dezvoltate au cunoscut in ultimile decenii mutaţii esenţiale, atat ca proces cât şi ca diversificare a instrumentelor.

Excesul de inovaţie financiară a cunoscut ritmuri şi schimbări diferite de la o ţară la alta şi se caracterizează prin multiple forme de manifestare, cum ar fi: apariţia unor noi instrumente financiare, a unor noi pieţe, a unor noi tehnologii, globalizarea pieţelor, apariţia a numeroase reglementări pe aceste pieţe, etc. Accelerarea fenomenului de globalizare a pieţelor a permis extinderea cu repeziciune a inovaţiei financiare pe plan intern şi internaţional şi a accentuat tot mai mult concurenţa dintre intermediarii financiari bancari şi nebancari.

Dacă până la sfârşitul anilor '60, de exemplu, în contextul unui nivel redus al ratelor, dobânzii şi al inflatiei, deţinătorii de economisiri din ţările cu economie de piaţă dezvoltate au avut posibilităţi destul de reduse de a putea opta între lichiditate şi randament (respectiv să efectueze investiţii de portofoliu în active lichide, dar de un randament redus, fie în active mai puţin lichide, dar de un randament mai ridicat), după circa un deceniu, în condiţiile unei inflaţii cu rate ale dobânzii mai ridicate, aceştia au început să se orienteze către noile curente financiare apărute, care îndeplineau în mai mare măsură atributele de lichiditate şi randament.

La invitaţia brokerilor şi a altor instituţii financiare au apărut, astfel, în anul 1974, in S.U.A., fondurile mutuale. Aceste "money market mutual funds" au avut o dezvoltare rapidă atât ca urmare a gradului lor sporit de lichiditate, cât şi a randamentului lor ridicat, apropiat de cel al pieţei monetare, randament cu mult superior celui avut de celelalte instrumente financiare utilizate până atunci. Reacţia băncilor şi a caselor de economii americane nu s-a lăsat aşteptată: începând din anul 1982, acestea au început să ofere potenţialilor investitori un nou produs financiar, cu caracteristici asemănătoare, numit MDA („money market deposit accounts”).

În ţările din Europa Occidentală, acest instrument a apărut sub forma fondurilor comune de plasament pe termen scurt şi a cunoscut, la rândul lui, o dezvoltare rapidă, similară celei cunoscută de SICAV -urile monetare apărute în Franţa dupa anul 1981, chiar dacă, începând cu anul 1980, nivelul ratelor dobânzii şi al inflaţiei s-a diminuat tot mai mult.

1.2.Factori de stimulare al inovaţiilor financiare

Procesul de inovaţie financiară a fost stimulat în perioada menţionată şi de alţi factori, dintre care pot fi mentionaţi urmatorii:

a) de reglementările de natură financiară, ca de exemplu:

- cele privitoare la rata dobânzii (interzicerea de catre autorităţile monetare a remunerării de către bănci a depozitelor la vedere, precum şi plafonarea ratelor dobânzii bonificate pentru depozitele la termen);

- suprimarea controlului schimburilor (decontingentarea cantităţii de monedă ce poate fi transferată în exterior pentru realizarea de tranzacţii de către agenţii economici financiari şi nefinanciari);

- de localizarea funcţională şi geografică a băncilor (înlăturarea frontierelor tradiţionale dintre activitatea băncilor comerciale şi cea a băncilor de investiţii, adică universalizarea activităţii acestora, precum şi înlăturarea discriminărilor de orice natură dintre instituţiile bancare naţionale şi cele străine implantate pe teritoriul national);

- trecerea, în majoritatea ţărilor, de la metodele directe de control monetar (încadrarea creditului, contingentarea acestuia) la metodele indirecte, bazate pe influenţa ratelor dobânzii de pe piaţă;

b) dependenta tot mai mare a activităţii şi a rentabilităţii instituţiilor financiare de rata dobânzii, fapt ce a determinat dezvoltarea metodelor şi a tehnicilor de gestionare a activului şi pasivului acestora în vederea atenuării riscurilor tot mai importante legate de evoluţia ratei dobânzii, de falimentul debitorilor sau de lipsa de lichiditate al acestora;